tratament hipotiroidieHipotiroidismul la femei este mai frecvent decat hipotiroidismul la barbati, desi motivul exact pentru acesta incidenta nu este cunoscut. Acest lucru este neobişnuit, deoarece funcţiile glandei tiroide sunt aceleaşi la ambele sexe. Statisticile arată că, deşi simptomele de hipotiroidism sunt aproape la fel la ambele sexe, ele tind să afecteze mai mult femeile, iar femeilor le ia mai mult timp pentru a se recupera in urma unei tiroidei sub-active.

Un motiv important pentru care femeile infrunta mai des aceste probleme sunt complicaţiile legate de sarcină. Orice tratament pentru hipotiroidism trebuie să fie efectuat cu atenţie. Mai jos vom discuta despre câteva aspecte importante legate de femeile cu hipotiroidism:

• Femeile pot dezvolta disfuncţie tiroidiană foarte devreme in viata, iar aproximativ 10% dintre femei au tendinţa de a fi afectate de hipotiroidism în urma sarcinii. Hipotiroidismul la femei este cauzat de o serie de factori. S-a constata ca aceste femei au diabet zaharat şi depind foarte mult de insulină, sau pot suferi de artrita reumatoida, albirea parului, anemie pernicioasa şi vitiligo. De asemenea femeile afectate de hipotiroidism  au o cantitate foarte mare de de anticorpi în glanda lor tiroida. Aceste probleme provoca tulburari auto-imunitare şi pot fi o cauza de hipotiroidism. Cel putin 25% dintre femeile care suferă de o tulburare auto-imunitara sunt susceptibile de a avea hipotiroidism.

• Femeile au tendinta de a suferi de sindromul premenstrual (PMS) din cauza hipotiroidismului, deşi acest lucru nu înseamnă neapărat un debut de ciclu menstrual la femei. O tiroida sub-activa de multe ori poate crea simptome precum un stomac umflat, gaze, depresie, iritabilitate, apatie, uitare, şi dureri, care imita simptomele PMS.

• Femeile tind să-şi piardă libidoului si sufera de tulburari de dispozitie, din cauza hipotiroidismului.

• Femeile cu hipotiroidism au aproape aceleasi simptome de hipotiroidie ca si barbatii. Aceste simptome sunt uitarea, iritabilitatea, depresiea, tulburarile de dispozitie, durerile de stomac, durerile de corp, sentimentul de inutilitate, vertijul, durerile de cap, greaţa şi multe altele.

Hipotiroidismul apare cel mai frecvent la femeile care se afla in jurul varstei de 40- 50 de ani. Aceasta este, de obicei momentul în care femeile experimenteaza menopauza. Hipotiroidismul are simptome care le imita pe cele ale menopauzei, şi ca rezultat, aceste simptome sunt confundate cu cele ale menopauzei regulate, ducând astfel la multa confuzie. Acest lucru se intampla, în principal, deoarece femeile care sufera de hipotiroidism experimenteaza modificări ale dispoziţiei, anxietate, apatie, şi alte simptome care sunt comune in menopauza.

• Hipotiroidismul la femei este, de asemenea, responsabil pentru problemele de sarcina. O serie de avorturi pot semnala debutul hipotiroidismului. Pe de altă parte, o femeie care suferă de hipotiroidism are un risc ridicat de a suferi de un avort spontan. Femeile care au hipotiroidism şi sunt insarcinate pot dezvolta probleme cum ar fi tensiune arterială crescută şi pot avea o naştere prematură. Disfuncţiile tiroidiene pot provoca, de asemenea, tiroidita postpartum la femei, care poate fi cu adevărat grava.

În timp ce o tiroida sub-activă prezintă un mare pericol atat pentru bărbaţi cat si pentru femei, pentru o femeie, aceasta înseamnă complicaţii suplimentare. Hipotiroidismul la femei poate fi vindecat daca este diagnosticat la momentul potrivit şi în cazul în care sunt administrate medicamentele corecte. Detectarea unei tiroide sub-active poate sa fie destul de dificila, deoarece simptomele sunt fie prea uşoare pentru a fi detectate într-un stadiu incipient, fie sunt foarte similare cu cele ale altor afectiuni. Dearece poate produce confuzie, aceasta tulburarea hormonala poate fi lasata netratată pentru o lungă perioadă de timp.

Sugestii naturale de tratament pentru hipotiroidism:

Ceea ce mulţi oameni nu reuşesc să înţeleagă este faptul că rutina lor de zi cu zi ar putea contribui la sanatatea tiroidei lor. Aici este o listă a unor ajustări naturale care pot fi facute pentru a ajuta la combaterea hipotiroidismului.

• Eliminarea grasimilor saturate din dieta.

• Reducerea sau eliminarea consumului de soia. Soia este cunoscută pentru scăderea performanţei functiei tiroide si poate provoca o extindere a glandei tiroide.

Alcalinizarea organismului. Aceasta este într-adevăr o modalitate eficientă de a opri disfuncţiile tiroidiene.

• S-a dovedit ca vitamina B3 reduce nivelurile hormonilor tiroidieni.

• Femeile trebuie să ia în considerare un plan de echilibrare hormonala cu creme pe baza de progesteron pentru a revigora un echilibru sănătos.

• Cosumul de alge şi alte legume de mare, care sunt bogate în iod. Iodul este necesar pentru a produce hormoni tiroidieni.

• Ridichile pot ajuta la mentinerea unui nivel echilibrat de hormoni tiroidieni.

• În cazul în care depresia este o problemă, sunătoarea  este un ascensor natural al starii de spirit.

• Constipatia cronica poate fi atenuata prin includerea de fibre alimentare suplimentare in dieta.

• Suplimentarea cu zinc si seleniu. Deficienţele severe de zinc sau seleniu pot declansa un nivel scazut al hormonilor tiroidieni.

• Uleiul de cocos stimuleaza glanda tiroida si poatefi de ajutor pentru cei care suferă de hipotiroidie.

 

Colesterolul este unul dintre cuvintele medicale cele mai familiare din zilele noastre. Toată lumea ştie cate “ceva” despre colesterol, dar mai ales, acesta este asociat în mintea noastră cu ceva “rău” şi “nedorit” care ne afecteaza sanatatatea. De fapt colesterolul este o substanţă ceroasa, o grasime (lipida) de care organismul nostru are nevoie pentru multe functii importante, cum ar fi producerea de noi celule, unii hormoni, vitamina D, precum şi de acizi biliari care ajuta la digestia grasimilor. Este prezent în pereţii celulelor sau membrane peste tot în organism, inclusiv la nivelul creierului, nervilor, muşchilor, pielii, ficatului, intestinelor şi inimii.

De fapt, corpurile noastre au nevoie de colesterol pentru a funcţiona în mod normal, dar prea mult colesterol poate fi daunator pentru sanatatea noastra. De ce? Colesterolul si alte grasimi nu pot fi dizolvate în sânge, ci trebuie să fie transportate la şi de la celulele de către transportatorii speciali. Colesterolul circula prin sange ataşat de o proteină. Acest pachet de colesterol-proteina ​​este numit lipoproteina. Lipoproteinele ​​sunt de mare sau joasa densitate, în funcţie de cât de mult proteinele ​​sunt în legătură cu grăsimile.

Lipoproteinele ​​cu densitate redusa (LDL) sunt operatorul de transport major de colesterol în sânge. Dacă prea mult colesterol LDL circulă în sânge, acesta se poate depune încet până în pereţii arterelor care alimentează inima si creierul. Împreună cu alte substanţe se pot forma placi, un depozit gros si  tare care poate bloca arterele respective. În cazul în care arterele coronare devin ingustate sau infundate datorita depozitelor de colesterol şi grăsimi (proces numit ateroscleroza) si nu pot furniza suficient sange pentru inima, rezultatul este boala coronariana. În cazul în care aportul de sange la o parte a inimii este complet întrerupt de blocarea totală a unei artere coronare, rezultatul este un atac de cord. Acest lucru este, de obicei datorat unei închideri bruste provocate de un cheag de sânge. Lipoproteinele ​​cu densitate redusa sunt numite colesterol”rau”, deoarece acesta poate provoca acumularea de colesterol şi blocarea arterelor. LDL este in cea mai mare parte compus din grăsime, cu doar o cantitate mică de proteine.

Aproximativ o treime din colesterolul din sânge este compus din lipoproteine ​​cu densitate mare (HDL). Expertii medicali cred că HDL are tendinta de a transporta colesterolul rau departe de arterele şi înapoi la ficat, unde este eliminat din organism. Unii experti cred ca HDL elimină excesul de colesterol din plachete si incetineste astfel creşterea lor. HDL este numit colesterolul “bun”, pentru că ajută la prevenirea depunerii colesterolului rau în artere. Este in cea mai mare parte compus din proteine, cu doar o cantitate mică de grăsime.

Adevărul este că nu există simptome de colesterol ridicat. Primul simptom de colesterol ridicat ar putea fi un atac de cord sau un accident vascular cerebral. Nivelul de colesterol poate fi măsurat numai prin efectuarea unui test. Nivelul de LDL trebuie să fie mai mic de 160, colesterolul total trebuie să fie mai mică de 200, iar nivelul de HDL ar trebui să fie mai mare de 35.

Ce putem face pentru a reduce nivelul de colesterol din sange?

Principala cauza a unui nivel ridicat de colesterol in sânge este consumul de prea multe grasimi, în special saturate. Grasimile saturate se gasesc in produse de origine animală, cum ar fi carnea, laptele şi alte produse lactate care contin unt, şi ouă. Unele dintre aceste alimente sunt, de asemenea, bogate in colesterol. Alimentele prajite, fast-food-urile si snack-urile au adesea o mulţime de grăsime.

Excesul de greutate şi lipsa de exercitiu fizic pot face ca nivelul colesterolului rau sa creasca şi cel al colesterolului bun sa scada. Activitatea fizica regulata poate ajuta la scadereacolesterolului  LDL (rau) şi creşterea colesterolului HDL (bun). De asemenea, si pierderea in greutate ajuta. Este necesar ca organismul să fie activ fizic minim 30 de minute in fiecare zi.

Fumatul, de asemenea, produce daune la nivelul peretilor vaselor de sânge, ducand la ruptură de plachete si atacuri de cord. Fumatul poate reduce, de asemenea, nivelul de colesterol HDL cu 15 %.

Deci, putem ajunge la concluzia că terapia principala consta in schimbarea stilului de viaţă. Aceasta include controlarea greutatii corporale, consumul de alimente sarace in grasimi saturate si colesterol, exercitiu fizic în mod regulat, renuntarea la fumat şi, în unele cazuri, consumul de mai putin alcool.

Dar, în funcţie de factorii de risc, în cazul în care o alimentatie sanatoasa si exercitiile fizice nu funcţionează după aproximativ 6 luni- pana la 1 an, medicul dumneavoastră vă poate sugera medicamente pentru a reduce nivelul colesterolului.

Alimente care mentin un nivel optim de colesterol in sange

Fibrele joaca un rol major in mentinerea sanatatii noastre, şi ne proteja de o serie de boli precum diabetul şi bolile de inimă. Ovăzul, tărâţele de ovaz  şi făina de ovăz conţin un tip special de fibre solubile cunoscute sub numele de beta-glucan, care ajută la reducerea nivelului de colesterol LDL. Fibrele de ovaz sunt diferite de alte fibre in maniera in care acestea reduc nivelul de colesterol rău în timp ce nivelurile de colesterol bun rămân neschimbate. Deci, putem spune că fibrele de ovaz ajuta la reducerea riscului de boli cardiace coronariene. Proteine ​​de soia, de asemenea, protejeaza impotriva bolilor de inima si hipercolesterolemie, deoarece reduc colesterolul rau si cresc colesterolul bun. De asemenea, previn oxidarea colesterolului rău, astfel încât acesta nu se poate coagula pe peretii arteriali.

Mai multe studii au indicat faptul ca consumul de ceai verde sau negru, de asemenea, reduce concentraţia colesterolului din sânge, scade tensiunea arteriala şi inhibă coagularea sângelui şi, de asemenea, oferă protecţie împotriva bolilor cardiovasculare. Ceaiul verde este bogat în catechine în timp ce ceaiul negru contine flavone care inhiba oxidarea colesterolului rau. Ceaiul conţine de asemenea acid folic, care ajută la reducerea riscului de atac de cord si cancer. O persoană poate obţine 25% din DZR de acid folic din consumul a cinci cesti de ceai într-o zi.

Eficienţa orzului in combaterea colesterolului este mai pronunţată decât cea a ovăzului. Studiile au indicat că orzul poate reduce cu pana la 15% din nivelurile de colesterol total la persoanele cu niveluri crescute ale colesterolului. Orzul este, de asemenea, o sursă bogată de beta-glucan, care întârzie absorbţia de grăsimi şi colesterol de către intestine. Fibrele din orz leaga sărurile biliare şi, prin urmare, elimină colesterolul din organism. Cojile de Psyllium sunt, de asemenea, o sursă bogată de fibre solubile şi insolubile cunoscute pentru capacitatea de a reduce riscul de boli cardiovasculare, colesterol seric, nivelurile de LDL, trigliceride şi de apolipoproteina B. Psyllium este bogat într-o fibră cunoscut sub numele de beta-sitosterol.

 

Se estimează că aproximativ 15% dintre adulti sufera de un fel de boala venoasa. Tulburările la nivelul venelor au loc atunci când valvele care regleaza fluxul de sange sunt slăbite, permiţând sângelui să curgă înapoi deoxigenat. Acest lucru face ca presiunea sa se instaleze in venele afectate, făcându-le să devină din ce în ce mai slabe, mai umflate şi mai răsucite.

Există o serie de factori care pot creşte riscul de a dezvolta o boala venoasa. Acestia includ predispozitia genetica, sarcina, obezitatea, statul in picioare sau jos pentru perioade lungi de timp, şi consumul de anumite medicamente, printre altele. Nu există nicio modalitate de a vindeca complet defecţiunile valvelor in vene, insa dacă se stie cu ce se tip de boală se confrunta, simptomele acesteia pot fi reduse.

Tipurile comune de boli venoase includ:

Venele paianjen – sunt reţele de linii de culoare roşie, albastra sau violet care de multe ori apar pe coapse, gambe si glezne. Practic, versiunea pentru copii a venelor varicoase, venele paianjen nu sunt, în general, o problemă, deşi ele pot fi dureroase pentru unele persoane. Venele păianjen prezintă mai mult o problemă cosmetica, mai degrabă decât o problemă medicală, şi ele sunt de obicei tratate cu scleroterapie care consta in intruducerea cu un ac subtire a unei solutii în vena păianjen care provoacă inchiderea acesteia.

Venele varicoase sunt entorse groase si vâscoase de vene pe care unele persoane le dezvolta de obicei pe picior între zona inghinala si laba piciorului. Majoritatea venelor varicoase sunt albastre în aparenţă. Venele varicoase nu sunt dureroase în sine, dar ele pot contribui la umflare şi dureri în zonele de puls. Ca si venele păianjen, vene varicoase pot fi inestetice. Uneori, scleroterapia va ajuta, insa de multe ori este nevoie de un tratament mai intens, cum ar fi laserul sau ablaţia radio.

Insuficienta venoasa cronica (IVC) se dezvoltă de la vene varicoase de lungă durată sau neetanşe, cheaguri de sânge repetate, sau inflamaţie continuă a piciorului. Acumularea şi congestia de sânge la nivelul picioarelor poate afecta pielea şi cauza chiar ulcere. Ablatia cu laser endovenos poate ajuta la reducerea acumularii de sânge prin redirectionarea fluxului de sange pentru a impiedica ca pielea sa devina maro, tare şi ulcerata.

Flebita este un o denumire ampla pentru venele care sunt inflamate. Cele două categorii principale de flebită sunt tromboza venoasa profunda (TVP) şi tromboflebita superficiala (TS). În ambele TVP şi ST, vena se inflameaza, conducând la un cheag de sange. In TS, venele sunt mai aproape de suprafaţă, astfel cheagurile mici sunt deseori indepartate pe cont propriu, fără a provoca pagube. TVP se produce atunci când cheagurile de sange sunt mai mari si se formeaza mai adânc, în avest caz acestea nu sunt uşor de dislocat şi pot să crească mai mari. Mai târziu, atunci când un cheag de sange se deblocheaza, acesta poate călători şi poate determina o embolie.

Formarea ulcerelor poate fi prevenita daca problema este abordata din timp. Ulcere cutanate sunt un tip de rana care se dezvolta pe pielea din zona afectata. Un ulcer venos este o rană superficială, care se dezvoltă atunci când venele de la picioare nu mai sunt capapile sa pulseze in  mod corespunzator sângele înapoi spre inima. Aceste ulcere apar de obicei pe partile laterale ale piciorului, in partea de deasupra sau mai jos de gamba. Îmbunătăţirea circulatiei sangelui va ajuta la prevenirea si tratamentul ulcerelor de picior. Pentru a îmbunătăţi circulaţia sângelui puteţi face următoarele:

1. Ridicaţi picioarele mai sus de nivelul inimii cat de des posibil in fiecare zi.

2. Faceti plimbari zilnice pentru a ajuta la circulatia sangelui

3. Folositi ciorapi de compresie sau bandaje deoarece acestea vor ajuta la prevenirea acumularii de sange la nivelul venelor de la picioare.

Ulcerele la picior pot mult mai probabil să apară atunci când urmatorii factori de risc sunt evidenti:

• tromboză venoasă profundă: se formeaza un cheag de sânge în venele profunde ale membrelor inferioare

• obezitate

• sarcinile

• istoricul familial de varice

• fumatul

• lipsa de activitate fizică

• utilizarea excesivă de alcool

• varsta

• nutriţie proastă şi lipsa de proteine ​​adecvate

Pentru prevenirea şi tratamentul ulcerului la picior, tineti cont de urmatoarele modificări:

• Dacă sunteţi supraponderali,  reduceti aportul de calorii si faceti anumite schimbari in dieta pentru a reduce greutatea.

• Dacă sunteţi inactivi , creasteti treptat nivelul de activitate fizica până la un nivel  moderat de cel putin 150 de minute pe săptămână.

• Pentru o mai bună nutriţie evitati carnurile procesate, alimentele sărate şi bogate in grăsimi, băuturile răcoritoare şi deserturile cu mult zahăr. Fiţi conştienţi de aportul de sodiu din toate sursele. Alegeti produse lactate cu un nivel scăzut de grăsimi şi consumati multe legume si fructe. Inlocuiti grasimile saturate cu grasimi mononesaturate si consumati  multa apă purificată (6 si 8 pahare pe zi).

• Renuntati la fumat

• Dacă sunteti barbat, consumati nu mai mult de două pahare de băuturi alcoolice pe zi, iar daca sunteti femeie, nu mai mult de un pahar pe zi.

 

In primul rand, atunci cand ne confruntam cu o afectiune atat de delicata precum astmul, primul pas este verificarea cauzelor probabile. Dacă nu se poate stabili o cauza probabila a unei probleme de sănătate cum ar fi astmul, este puţin probabil ca aceasta afectiune sa poata fi corectata sau ameliorata, si va implica tratarea simptomelor cu medicamente, uneori pe termen lung. Stresul emoţional, toxicitatea de mediu, metalele grele si alergiile sunt cele mai frecvente posibile cauze ale astmului iar micşorarea sau evitarea traumelor emotionale care de obicei se declanşează in mediul familial si probleme de dependenţa trebuie evitate  pe cat posibil mai ales in copilarie.

1. Este vorba într-adevăr de astm? Se intampla adesea sa se puna un diagnostic de astm cand de fapt este vorba de o intoleranta alimentara. Este foarte important sa se acorde o atentie deosebita functiei pulmonare, deoarece in timp aceste probeme pot declansa o forma de astm.
2. Nu mai fi asa “fobic fata de germeni”. Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa locuim intr-o casa murdara, insa cercetatorii sugereaza ca o obsesie în ceea ce priveste dezinfectarea si igiena excesiva ar putea explica apariţia astmului în ultimele doua decenii. Cu o sută de ani în urmă, mulţi oameni traiau la ferme, conditiile de igienă erau mai sărace, şi nu existau medicamente care sa ucida bacteriile, iar astmul bronsic era o afectiune destul de rara. În esenţă, fenomenul de modern a dus la plasarea copiilor în medii sterile şi le-a oferit antibiotice pentru cele mai mici probleme, facandu-i mult mai sensibili la astm, precum şi la crearea de tulpini de bacterii care sunt astăzi rezistente la aproape toate antibioticele. Astmul este o afectiune legată de factorii care suprima sistemul imunitar, cum ar fi o dieta saraca, lipsa de sprijin emoţional, expunerea la otrăvuri şi toxine cum ar fi vaccinarile, aditivii alimentari, mercurul şi produsele petrochimice.
3. Cercetatorii au descoperit ca acei copii care au fost hraniti la san in primele saptamani de viata au un risc mult mai mic de a dobandi astm deoarece laptele matern contine substante benefice pentru sistemul imunitar care nu sunt prezente în formulele de lapte praf. Incidenţa astmului este mult mai mare în lumea occidentală decât in ţările nedezvoltate (cu toti germenii lor), probabil din cauza faptului că femeile din a doua categorie isi hranesc copiii la sân timp de până la 5 ani.
4. Administrarea de cat mai putine medicamente pentru a controla simptomele. Este suprinzator faptul ca multor astmatici li se recomanda medicamente pe o bază de zi cu zi pentru a “controla” astmului bronşic. Medicina vestica se axeaza mai mult pe” controlul” simptomelor, mai degrabă decât să permită pacientului să facă alegeri sensibile permitand corpului sa beneficieze de capacitatea innascuta de auto-vindecare.
5. Respiratia tehnica cum ar fi metoda Buteyko este esenţială, în special pentru acei pacienti cu o forma de astm cronica. Cele mai multi pacienti pot învăţa repede cum să respire mai eficient pentru a reduce in timp nevoia lor de medicamente.
6. Masajul spatelui şi pieptului, cu accent special pe zona dintre piept si umeri. Aromaterapia poate fi destul de utila în caz de astm bronşic, deoarece o serie de uleiuri esentiale au efecte calmante şi antispastice, si pot încuraja echilibrul emotional, uşureaza lupta pentru a respira şi produc bronhodilatatie. In timpul unei crize, inhalarea unui ulei antispasmodic este de mare ajutor. Alegerea de uleiuri esenţiale va depinde de mulţi factori, cum ar fi dacă este sau nu este prezenta o infecţie, sau dacă sunt implicaţi sau nu factori emoţionali, in acest caz fiind de ajutor un aromaterapeut bun. Unele dintre uleiurile care pot ajuta in caz de astm sunt cele de chiparos, eucalipt si levantica.
7. Schimbari in dieta. Dieta poate fi o sursă ascunsă de multe probleme pentru astmatici. Debutul precoce al astmului este, uneori, declanşat la copiii care nu sunt hraniti la san, sau care au fost alaptati doar pentru câteva săptămâni dupa care au fost hraniti cu o formula pentru sugari bazata pe lapte de vaca. Pentru adulţi, surse de îngrijorare sunt alcoolul şi fructele conservate, care pot conţine dioxid de sulf. Unii astmatici care sunt deosebit de sensibil pot reacţiona chiar si la o cantitate foarte mica de sulf.
• Consumul de mai multe alimente anti-inflamatoare este important. Ananasul conţine o enzimă numită bromelain, ceapa şi algele conţin un flavonoid denumit quercitina, iar grapefruitul contine naringin, un flavonoid anti-inflamator; toate aceste alimente pot ajuta la reducerea inflamatiilor din organism. Metionina este un aminoacid gasit in alimentele bogate in proteine , care se leaga de histamina în exces, reacţiile imune fiind astfel mult mai puţin severe. Alte surse care conţin cantităţi mari de metionină includ ton, macrou, hering, sardine, somon, carne de pui si tofu. Avocado, semintele de susan, seminţele de dovleac şi seminţele de floarea-soarelui pe de altă parte, sunt bogate in vitamina E, care este de ajutor în calmarea inflamaţiei în plămâni.
• Controlarea aportului de grasimi si acizi grasi Omega 3. Copiii care consuma cantitati mari de margarină şi de alimente prajite in ulei vegetal poate avea de două ori mai multe sanse sa dezvolte astm decat aceia care mananca o cantitate mai mica din aceste alimente. Dietele bogate in grasimi polinesaturate (uleiuri găsite în margarină, vegetale şi floarea-soarelui), creste nivelul de aicizi grasi omega-6 în raport cu nivelurile de acizi grasi omega-3 (uleiuri de peşte). Acizii grasi omega-6 contribuie la producerea de compuşi implicati in inflamatie si pot contribui, prin urmare, la inflamarea cailor respiratorii. Acizii grasi omega-3 găsiti în peşte şi in suplimentele pe baza de ulei de peşte, inhibă inflamaţia pe de altă parte.

8. Consolidarea imunitatii pentru a reduce nevoia de antibiotice. Pentru a reduce nevoia de antibiotice pentru a trata infectiile, care sunt frecvente in caz de astm bronşic, este necesar sa se utilizeze substanţe nutritive pentru a sprijini propriul sistem imunitar, si anumite suplimente de vitamina C, vitamina A, zinc, cupru, fier şi extracte glandulare.
9. Medicamentele pe bază de plante, pentru astm cum ar fi Grindelia, adhatoda, cires salbatic, lemn dulce, anason, goldenseal, echinacea, şi diverse altele pot fi de mare ajutor pe termen lung si pot elimina nevoia de antibiotice.
10. Suplimentele nutrionale. Principalele substante nutritive pentru care pot afecta pozitiv astmatici includ vitaminele C, B6 şi B12, magneziu, zinc, fier si seleniu.

 

Osteoporoza este o boala debilitanta in care oasele devin fragile şi mai predispuse la rupere. Osteoporoza poate fi prevenita si tratata. Desi oricine poate dezvolta osteoporoza, este o practică obişnuită la femeile in varsta. Se estimeaza ca mai mult de 50 la suta din toate femeile si 25 la suta din toti bărbaţii cu vârsta peste 50 de ani isi vor rupe un os din cauza osteoporozei.

Printre factorii de risc pentru osteoporoza se numără:

Sexul. Fracturile de osteoporoza sunt aproximativ de două ori mai frecvente la femei decat la barbati, deoarece femeile au o masă osoasă mai mica. De asemenea, femeile experimenteaza o scadere brusca a nivelului de estrogen la menopauza care accelerează pierderea de masă osoasă. Femeile svelte si cu o statura mica sunt în special expuse riscului de a avea osteoporoza. Barbatii care au un nivel scazut de testosteron, hormonul masculin, de asemenea, au un risc crescut. De la 75 de ani, osteoporoza este la fel de frecventa la barbati ca si la femei.

Varsta. Cu cat varsta este mai inaintata, cu atat riscul de osteoporoza este mai mare, deoarece oasele devin mai slabe pe masura inaintarii in varsta.

Rasa. Femeile asiatice sau albe sunt predispuse unui risc mai mare de a dezvolta osteoporoza. Barbati si femeile de culoare şi hispanicii au un risc mai scazut, dar destul de semnificativ.

Istoricul familial. Osteoporoza ruleaza în familii. Un parinte sau un frate cu osteoporoza vor creste riscul acestei afectiuni, mai ales dacă exista, de asemenea, un istoric familial de fracturi.

Conformatia corpului. Barbatii si femeile care sunt extrem de subtiri sau au o statura mica tind să aibă un risc mai mare, deoarece acestia au mai puţina masa osoasa.

Tutunul. Cei care fumeaza au un risc mai mare pentru osteoporoza, deoarece consumul de tutun contribuie la oase slabe.

Expunerea la estrogen pe o perioada cat mai mare de timp in viata reduce riscul de osteoporoza. De exemplu, exista un risc mai mic de osteoporoza in cazul unei menopauze tarzii sau dacă menstruatia a început mai devreme decat varsta medie. Insa, dacă exista un istoric de perioade menstruale anormale, daca se experimenteaza o menopauza mai devreme de 40 de ani sau daca ovarele se indeparteaza chirurgical inainte de 45 ani fără a primi terapie hormonala, riscul este crescut.

Tulburari de alimentatie. Femeile şi bărbaţii cu anorexie nervosa sau bulimie au un risc mai mare de densitate osoasa scazuta in spate si in şolduri.

Medicamente cu corticosteroizi. Utilizarea pe termen lung de medicamente cu corticosteroizi este daunatoare la nivel osos. Medicamentele cu corticosteroizi includ cortizon prednison, prednisolon si dexametazona. Aceste medicamente sunt tratamente comune pentru afectiuni cronice, cum ar fi astmul, artrita reumatoida si psoriazis. Dacă este nevoie să se ia un medicament cu steroizi pentru perioade lungi de timp, este indicat sa se monitorizeze densitatea osoasa şi  sa se recomandade alte medicamente pentru a ajuta la prevenirea pierderii osoase.

Hormonii tiroidieni in exces pot provoca o pierdere de masa osoasa. Aceast lucru se poate întâmpla in cazul in care tiroida este hiperactiva (hipertiroidie) sau in urma utilizarii unei cantitati mari de medicamente cu hormon tiroidian pentru a trata o tiroida subactiva (hipotiroidism).

Diureticele sunt medicamente care împiedică acumularea de fluide in organism. Diureticele determina rinichii sa elimine mai mult calciu, ceea ce duce la subţierea oaselor. Diureticele care duc la pierderea de calciu includ furosemid (Lasix), bumetanid (Bumex), acidul etacrinic (Edecrin) şi torsemida (Demadex).

Alte medicamente. Utilizarea pe termen lung de medicamente pentru subtierea sangelui cum ar fi cele pe baza de heparina, metotrexat, unele medicamente anti-convulsii si antiacidele care contin aluminiu pot provoca pierderea de masa osoasa.

Cancer de san. Femeile aflate la menopauza care au avut cancer de san au un risc crescut de osteoporoza, mai ales dacă acestea au fost tratate cu chimioterapie sau inhibitori de aromataza, cum ar fi anastrozol, letrozol şi exemestan, care suprima estrogenul. Acest lucru nu este valabil si pentru femeile tratate cu tamoxifen, care poate reduce riscul de fracturi.

Admisie minima de calciu. O lipsa de calciu joaca un rol major în dezvoltarea osteoporozei. Un aport minim de calciu contribuie la o densitate saraca a oaselor, pierderea de masa osoasa precoce şi un risc crescut de fracturi.

Afecţiunile medicale şi procedurile care reduc absorbtia de calciu, cum ar fi chirurgia stomacului (gastrectomie), pot afecta capacitatea organismului de a absorbi calciul.

Viata sedentara. Sanatatea oaselor incepe in copilarie. Copiii care sunt activi fizic si consuma cantitati adecvate de alimente care conţin calciu au densitatea osoasa mai mare.
Exercitiile fizice precum si săriturile şi ţopăitul sunt deosebit de utile pentru sanatatea oaselor.

Consumul in exces de bauturi carbogazoase si cafeina. Cafeina poate interfera cu absorbţia de calciu şi efectul său diuretic poate creşte pierderea de minerale. Acidul fosforic din bauturile carbogazoase pot contribui la pierderea de masa osoasa, prin modificarea echilibrului de acid în sânge.

Alcoolism cronic. Alcoolismul este unul dintre factorii de risc principali pentru osteoporoza la barbati. Consumul în exces de alcool reduce formarea oaselor si interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi calciul.

Depresie. Oamenii care experimenteaza o depresie gravă au o rata mai crescuta de pierdere osoasa.

 

Cum putem descoperi dacă avem o boală de ficat gras?

Atunci când un anumit tip de grăsime cunoscut sub numele de trigliceride se acumulează în celule hepatice,  are loc un blocaj numit steatoză hepatică. În general, nu exista simptome evidente. Cel mai comun mod pentru a detecta boala de ficat gras este printr-un test de sânge. Valorile crescute ale enzimelor hepatice sunt primul semn că poate exista o problemă. Retenţia de grăsime în celule este cauza de bază a bolii de ficat gras, insa determinarea factorilor care au dus la depunerea acestei grăsimi va determina modul în care medicul va stabili tratamentul.

Predispozitia la bolile de ficat gras

Orice persoana este supusa unui risc de a dezvolta boli de ficat gras. Gama de cauze variaza de la malnutritie, expunerea la droguri, medicamente sau toxine, si pana la hepatita C. Cei mai susceptibili pentru aceasta boala sunt diabeticii, alcoolicii şi cei care suferă de obezitate. Unul din efectele unui caz mai sever de boala de ficat gras este inflamatia ficatului, care poate provoca o serie de alte complicatii in ficat, precum şi la nivelul altor organe. După determinarea prezenţei de valori crescute ale enzimelor, medicul poate sa investigheze organele prin intermediul ultrasunetelor şi în cele din urmă cu ajutorul unui RMN pentru a avea o imagine mai detaliata. Consumul de alcool poate sau nu poate fi cauza aceastei afectiuni, insa regula consta in măsurarea cantitatii. Mai puţin de două pahare pe zi ar putea indica un ficat gras non-alcoolic, în timp ce două sau mai multe pahare de bauturi alcoolice pe zi ar putea duce la boli de ficat gras alcoolic.

Cauzele bolii de ficat gras

Ficatul gras cu cauze non-alcoolice cuprinde o serie de stadii ale bolii, de la steatoza hepatică (ficat gras), la steatohepatita non-alcoolica(numita, de asemenea, steatoză cu modificări inflamatorii), urmata de progresia fibrozei, cirozei si carcinomului hepatocelular.

Ficatul este al doilea cel mai mare organ din corpul uman şi se află sub coaste pe partea dreapta. Este organul care indeplineste numeroase functii si activitati in organism, cea mai importanta fiind procesarea mâncării şi bauturii în energie şi nutrienţi pe care organismul ii poate folosi. Ficatul, de asemenea, filtreaza sângele şi elimină substanţele dăunătoare din sânge, descompune si elimina colesterolul si regleaza nivelul zaharului din sange in tot corpul.

Boala de ficat gras cu cauze non-alcoolice consta in acumularea de grasime in celulele hepatice, care nu este cauzata de alcool. Este normal pentru ficat să conţină putina grasime, insa, în cazul în care cantitatea de grasime este mai mare de 5%  din greutatea ficatului, apare fenomenul de ficat gras (steatoza hepatica).

Aceasta afectiune tinde sa se dezvolte la persoanele supraponderale sau obeze sau la cele care au diabet zaharat, valori crescute ale colesterolului sau trigliceridelor. Pierderea rapidă în greutate şi  obiceiurile nesănătoase de alimentaţie, de asemenea, pot duce la ficat gras. Unele persoane pot dezvolta aceasta afectiune,chiar dacă nu au niciun factori de risc. Boala ficatului gras cu cauze non-alcoolice  afecteaza pana la 50% din persoanele supraponderale din Statele Unite, iar cifrele sunt similare si în alte state occidentalizate.

În câteva cazuri, ficatul gras nu produce niciun rau, cu toate acestea, pentru unii, prezenţa pe termen lung de grăsime în ficat conduce la inflamarea acestuia care este caracterizata prin umflare şi sensibilitate (hepatită).

Ca şi în cazul unui număr mare de alte boli dieta joaca un rol foarte important. Un regim alimentar specific poate inversa bolile de ficat gras, insa un plan de dieta aleatorie va esua cel mai probabil din cauza următoarelor motive:

1. Principala sursă de energie pentru corpul uman este glicogenul (o formă de carbohidrati)

2. Glicogenul este depozitat în muşchi pana la nivelul maxim, iar apoi este depozitat în ficat. Acest lucru înseamnă că, odată ce ficatul este plin, organismul recunoaşte că este plin de carbohidraţi.

3. Ţesutul adipos din organism este ars numai atunci când glicogenul din sânge, muşchi şi în cele din urmă din ficat este epuizat.

La persoanele cu ficat gras, ficatul detine carbohidrati in tesuturi imitand, astfel, o situaţie în care organismul este plin de carbohidrati. În această situaţie, organismul “crede” că nu este nevoie sa arda tesutul adipos, deoarece dispune de cantitatea de carbohidrati de care are nevoie. Prin urmare, un ficat gras poate preveni pierderea in greutate. În cazuri foarte rare, acest fenomen poate duce chiar si la descompunerea muschilor corpului pentru energie in loc de arderea grasimilor, facand ravagii în corpul unui suferind de ficat gras.

Care sunt sansele pentru tratarea steatozei hepatice ?

Dacă problema este descoperita devreme, şansele de recuperare sunt, în general, pozitive. Această presupunere se bazează pe determinarea cauzelor care au dus la acumularea de grasime in excess la nivelul ficatului, pentru a incepe cu eliminarea acestora. Dacă, de exemplu, în cazul în care consumul de alcool este cauza, pur şi simplu reducerea considerabila sau renuntatul la alcool pot preveni complicatiile viitoare, cum ar fi ciroza hepatică. Pe de altă parte, în cazul în care cauza este de natura metabolica, cum ar fi diabetul, drumul spre recuperare poate lua o altă turnură. Diabetul zaharat cauzeaza si alte complicatii in organism, printre care si ficatul gras. Acest lucru se datorează în primul rând nivelurilor excesiv de ridicate de glucoză în sânge. Primul pas in acest caz este mentinerea diabetului sub control. Unul dintre rezultatele distructive ale ficatului gras este inflamatia. Una dintre modalităţile cele mai naturale pentru a lupta inpotriva inflamarii este suplimentarea cu acizi grasi omega 3. Uleiul de peşte este plin de acizi grasi omega 3 care lucrează pentru a controla şi a reduce inflamatia in organism. S-a dovedit clinic ca suplimentarea cu concentraţii ridicate de EPA si DHA, acizi graşi găsiti în uleiul de peşte, combate semnificativ  inflamarea ficatului gras. Acizii grasi omega 3 din uleiul de peste previn depunerea de grasime in sange si lupta împotriva hepatitei care este o inflamatie a ficatului.

 

Guta este o inflamaţie dureroasă a articulaţiilor cauzata de acumularea de cristale de acid uric. Acidul uric este un produs chimic format in mod normal in urma descompunerii purinelor, care la rândul lor, sunt o componentă importantă a corpului uman. Multe alimente contin purine, în special fructele de mare şi carnea.

Cu excepţia cazului în care un pacient are o istorie familiala sau ia medicamente care pot provoca guta, cum ar fi unele diuretice, ar putea fi greu de prezis care dintre restul oamenilor ar putea fi victimele acestei afectiuni. Cu toate acestea, tratamentele pot avea adesea rezultate foarte bune. Odată ce un atac guta se produce, viitoarele atacuri pot fi prevenite prin administrarea de alopurinol, colchicine şi alte medicamente.

Este importanta atat prevenirea cat si tratarea corespunzatoare a gutei. Daca este lasata netratata, atacurile repetate pot provoca leziuni permanente la nivelul articulatiilor si pot cauza deformari ale altor părţi prin formarea de “tofi gutosi”, noduli la nivelul pielii. Chiar daca atacul acut a trecut, medicamentele trebuie să fie administrate în continuare pentru a preveni atacul următor.

Pentru a înţelege cum se poate preveni guta trebuie mai întâi să se înţeleagă care sunt cauzele acestei probleme. Guta este cauzata de un exces de acid uric în sânge. Dacă o persoana are prea mult acid uric în sange, organismul sau nu va fi capabil sa scăpe de el în mod eficient.
Acest exces de acid uric este depozitat în articulaţii sub forma de cristale.

Aceste cristale vor provoca dureri ascutite, umflare si sensibiltate la nivelul pielii chiar si la cea mai mica atingere. Prin urmare, guta provoaca durere, atât in momentul deplasarii cat şi atunci când zona afectata este atinsa. Guta este o forma de artrita.

Există, în general, două motive pentru care s-ar putea acumula prea mult acid uric în organism. Primul motiv are de-a face cu dieta ta. Alimentele care sunt bogate in purine sunt principalul vinovat, deoarece  acestea sunt convertite în acid uric. Al doilea motiv este ca organismul nu poate elimina acidul uric intr-un mod corespunzator datorita deshidratarii si, prin urmare, nu este capabil sa elimine deşeurile prin urină asa cu ar face-o un organism sanatos. O alta cauza ar putea fi exista unor probleme de sănătate, care impiedica organismul sa elimine acidul uric in mod corespunzator.

Cel mai bun mod pentru a preveni guta este stabilirea unui regim alimentar bine echilibrat, care nu conţine prea multe purine. Principalele surse de purine sunt carnea rosie şi alcoolul. În plus, alimentele care sunt bogate in proteine ​​sunt, de asemenea, susceptibile de a fi bogate în purine, deoarece toate proteinele contin unele purine. Alte alimente care trebuie evitate sunt fructele de mare, sardinele, hamsii, precum şi orice alimente cu o cantitate mare de drojdie.

În plus, există si alte modalităţi de a ajuta organismul sa elimine acidul uric. Cel mai bun mod de a face acest lucru este de a creşte aportul de vitamina C. Unul dintre primele lucruri pe care ar trebui facute atunci când se urmeaza un tratament pentru guta sau pentru prevenirea acesteia este consumul de multa apa pentru ca organismul sa poata elimina acumularea de acid uric care a cauzat aparitia gutei. În plus faţă de un aport considerabil de apă potabilă, ar trebui să se evite consumul de alcool deoarece aceasta este una din cauzele principale ale gutei şi simptomelor acesteia. Printre băuturile alcoolice berea este considerata a fi unul dintre cei mai mari dusmani pentru cei care sunt predispuşi la gută în curs de dezvoltare.

S-a dovedit ca obezitatea poate fi asociata cu guta iar pierderea in greutate este un obiectiv important.

Care sunt cauzele unui atac acut de guta?

• Anumite medicamente, cum ar fi unele tipuri de diuretice, pote provoca guta. Aspirina si niacina (vitamina B3) poate ridica, de asemenea, nivelul de acid uric.

• Anumite boli pot duce la o producţie excesivă de acid uric în organism, inclusiv unele leucemii, limfoame şi unele tulburari de sange.

• Unele studii au indicat o prevalenta crescuta a funcţiei tiroidiene mici (hipotiroidie) la persoanele cu gută.

• Deshidratarea (alcoolul si cofeina deshidrateaza).

• Leziuni la nivelul articulatiilor.

• Un aport excesiv de alimente care conţin purine.

• Consumul excesiv de alcool.

• Intervenţii chirurgicale recente

• Istoricul familial – ereditate.

 

Diabetul este o tulburare hormonala care poate provoca probleme cu rinichii şi picioarele, ochii, inima, nervi, şi circulatia sangelui. Diabetul poate provoca mai multe complicatii. Complicaţiile acute (hipoglicemie, cetoacidoză sau comă hiperosmolară noncetotica) pot să apară în cazul în care boala nu este controlată în mod adecvat. Diabetul zaharat este în creştere, probabil pentru că oamenii consuma mai multe alimente grase si prefabricate şi duc un stil de viaţă din ce în ce mai inactiv. Diabetul, fără calificare, de obicei se referă la diabetul zaharat, insa există, de asemenea, si alte condiţii mai rare, numite diabet. Cea mai comuna dintre acestea este diabetul insipid în care urina nu este dulce; poate fi o cauza provocata de rinichi sau de daunele glandei pituitare. Termenul de “diabet zaharat tip 1″ a înlocuit cativa fosti termeni, inclusiv de diabet zaharat cu debut in copilărie, diabet zaharat juvenil şi diabet insulino-dependent. “Diabetul de tip 2″, a înlocuit mai mulţi termeni atribuiti diabetului la oamenii mai în vârstă, inclusiv diabetul zaharat cu debut la maturitate, diabet zaharat legat de obezitate şi diabet zaharat non-insulino-dependent. Aproximativ 3 – 8 % din femeile gravide dezvolta diabet gestational.

Diabetul poate provoca, de asemenea, boli de inima, accident vascular cerebral si chiar necesitatea de a amputa un membru. Femeile gravide pot fi afectate, de asemenea, de diabet zaharat, numit diabet gestational. Diabetul zaharat tip 1 – cunoscut anterior ca diabet zaharat insulino-dependent (DZID), este diabetul zaharat al copilăriei. Diabet zaharat tip 2 – cunoscut anterior ca diabet zaharat cu debut la maturitate este diabetul zaharat non-insulino-dependent care se manifesta la varsta adulta. Simptomele diabetului de tip 2 pot include oboseala, sete, scădere în greutate, vedere înceţoşată şi urinare frecventă. Unii oameni nu au simptome. Un test de sânge poate arăta existenta diabetului zaharat. Exercitiul fizic, controlul greutăţii şi eliminarea grasimilor din alimentatie  pot ajuta la controlul diabetului zaharat. Cele mai multe persoane afectate de diabet de tip 1 sunt sanatosi si cu o greutate sanatoasa atunci cand are loc debutul. Dieta şi exerciţiile fizice nu pot inversa sau preveni diabetul de tip 1. Diabetul gestational este cauzat de hormonii de sarcină sau o penurie de insulină. Femeile cu diabet gestational  pot sa nu semnaleze niciun simptom.

Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie recurenta sau persistenta si afecteaza mai mult de 20 de milioane de americani. Aproximativ 54 milioane de americani au prediabet. Un grup de medicamente cunoscute sub numele de ECA (enzima de conversie a angiotensinei), sunt inhibitori folositi uneori pentru a reduce riscul de a dezvolta complicatii cardiovasculare in diabet si pot reduce, de asemenea, riscul sau progresia bolilor de rinichi şi ochi. Medicamentele pentru tratamentul diabetului zaharat includ insulină şi medicamente orale pentru scăderea glicemiei. Preparatele de insulină diferă în functie de cât de repede actioneaza şi de cât timp rămân active. Fumatul împiedică fluxul de sange la nivelul picioarelor si de aceea este foarte importanta renuntarea la acest viciu.

Tratamentul şi prevenirea diabetului zaharat

- Diabetul este, de obicei, controlat de o dieta sanatoasa si exercitii fizice regulate.

- Magneziul poate juca un rol semnificativ în prevenirea diabetului de tip 2.

- Utilizarea de metformină, rosiglitazonă şi valsartan.

- Exercitarea, controlul greutăţii şi eliminarea grasimilor din dieta poate ajuta la controlul diabetului zaharat.

- Glucoza în sânge este produsă de ficat de la alimentele consumate.

- Mentinerea unei greutati corporale ideale şi a unui stil de viaţă activ poate preveni instalarea diabetului de tip 2.

- Controlul strict al glicemiei, sau zahărului din sânge, precum şi al tensiunii arteriale

 

Simtomele osteoartritei

On January 6, 2012, in Afectiuni, Tratamente naturiste, by admin
0

Simptomele osteoartritei, factori de risc si implicarea articulatiilor specifice

Osteoartrita este o boala care afecteaza cartilajele articulatiilor sinoviale (mobile), însoţite de o activitate osoasă crescuta sub cartilaj, având drept consecinţă formarea de os nou şi cartilaj, asociata cu deformarea articulatiilor şi limitarea funcţională.

Factori de risc:

• Varsta inaintata

• Sexul feminin

• Factorii genetici (ereditatea)

• Traumatisme majore la nivelul articulatiilor (fracturi, dislocări)

• Stari de stres repetitive (profesionale)

• Excesul de greutate şi obezitate (în special pentru artrita de sold- coxartroza si osteoartrita)

• Anomalii congenitale (luxatie congenitala de şold)

• Artropatie inflamatorie anterioară

• Tulburări metabolice sau endocrine

Simptome

Stadiile iniţiale ale procesului artrozic sunt clinic asimptomatice, în contrast cu multe schimbari fizice si radiologice. Durerea este un simptom care sugerează diagnosticul de osteoartrita, care afectează iniţial o articulatie, iar apoi mai multe articulaţii. Durerea este descrisa ca fiind profunda, însoţita de rigiditate, şi este urmata de perioade de inactivitate (ridicarea din pat dimineaţa, ridicarea de pe un scaun). Durerea poate iradia în zonele înconjurătoare, si poate fi intensificata în timpul utilizării acestor articulaţii. În stadiile incipiente ale bolii, durerea este exonerata de odihnă. Odata ce boala progreseaza, durerea devine persistentă, afectează activitatea normală şi produce tulburari de somn, uneori chiar şi în timpul tratamentului.

Articulatiile cel mai frecvent afectate de osteoartrita sunt cele de la picioare, încheietura mâinii, solduri, genunchi si ale coloanei vertebrale lombare.

În urma unei examinări fizice, pacientul prezintă articulaţii deformate care sunt de obicei sensibile la palpare, crepitus, şi limitarea mobilităţii. Instabilitatea articulatiilor apare doar în formele severe. Cresterea volumului articulatiilor este cauzată de creşterea suprafeţelor osoase, şi, uneori, de acumularea de lichid în spatiul articular. Pacienţii cu boală avansată experimenteaza de multe ori deformari mari, uneori însoţite de subluxatie.

Implicatii specifice ale articulatiilor

• mână. Nodulii Heberden sunt prezenti ca niste excrescenţe osoase care se dezvolta lent la nivelul articulaţiilor interfalangiene distale. Uneori, debutul este acut cu durere şi roşeaţă a articulaţiei afectate. Nodulii Heberden pot provoca deformări ale articulatiilor cu devierea laterală sau în flexie. O alta forma, osteoartrita eroziva se manifestă cu episoade similare, dureroase, dar diferă în evidenţierea radiologica a modificărilor locale erozive, cu o tendinţă de anchiloză osoasă. O altă articulatie a mainii afectată de osteoartrita este cea a degetului mare, care se manifesta prin durere la mişcare. O forma patrata a bazei degetului mare poate fi prezenta, de asemenea.

• genunchi. Gonartroza idiopatică este una dintre cele mai comune cauze ale durerii articulare si este direct legată de greutatea individuala. Este mai frecventa la femei decat la barbati.

În gonartroza idiopatică, examenul fizic releva durere sub presiune şi mobilitate redusă a articulatiilor, precum si acumularea de lichid, dar în cantităţi mici. Examenul radiologic evidenţiază osteofite.

• sold. Cele mai multe cazuri de coxartroze primitive(idiopatice) sunt cauzate de displazie uşoară a capului femural şi / sau a acetabulului, cu incongruenţa a suprafeţei articulare. Cu timpul, prin utilizarea articluatiilor, are loc degenerarea progresiva a cartilajului. Durerea este localizată în zona inghinală, foarte rar în zona coapsei anterioare şi a genunchiului (dureri iradiate). Odata ce boala progreseaza, mobilitatea este redusă, cu o limitare funcţionala semnificativa.

• picior. Articulatia degetului mare de la picior este adesea afectata si este asociata cu inflamare şi deformare. Mult mai frecventă la femei, aceasta afectiune a fost atribuita stresului mecanic datorat pantofilor cu tocuri înalte. În cazuri extreme, spatiul articular poate fi anulat, un proces cunoscut sub numele de “hallux rigidus”, care necesită corecţie chirurgicală.

• coloana vertebrala (spondiloza). Osteoartrita coloanei vertebrale se refera la articulatii sinoviale care pot determina durere localizată şi iritaţia nervilor adiacenti. Compresia nervului, datorită subluxatiei articulare sau datorita unei herni de disc inter-vertebrale poate provoca astenie musculară, reflexe reduse, parestezii. Spondiloza poate fi localizata la orice nivel al coloanei vertebrale.

Tratament

Obiectivele principale in tratamentul osteoartritei sunt reducerea durerii şi inflamaţiei, creşterea mobilităţii în articulaţiile afectate, prevenirea handicapului fizic.

Eliminarea factorilor favorizanti: pierderea în greutate, schimbarea locului de muncă, în cazul în care pacientul are un loc de muncă care afectează anumite articulaţii, măsuri comune pentru a proteja prejudiciului.

Activitatea fizică adecvata este necesara pentru îmbunătăţirea mobilităţii articulare şi pentru a preveni atrofia musculară şi osteoporoza.