tratament naturist miastenieUn simptom este ceva ce pacientul simte si raporteaza, in timp ce un semn este detectat de o alta persoana, cum ar fi medicul. De exemplu, durerea poate fi un simptom in timp ce o eruptie cutanata poate fi un semn.

Severitatea slăbiciunii musculare variaza foarte mult in randul pacientilor cu MiasteniaGravis. Uneori, slăbiciunea poate fi într-o forma localizata, cum ar fi doar la nivelul muschilor ochilor, în timp ce în alte cazuri, poate fi într-o formă severă sau generalizata, în care mai multi muschi sunt afectati, chiar şi cei responsabili pentru respiraţie si control.

• Principala caracteristică a miastenia gravis este sensibilitatea pacientului la oboseală (oboseală, fatigabilitate).

• Muschii devin treptat mai slabi în timpul perioadelor de activitate

• Starea muschilor se îmbunătăţeste după perioade de odihnă

• Muschii oculari – în peste 50% dintre pacienţi primele semne şi simptome implica muschii oculari, inclusiv probleme cum ar fi ptoza (caderea uneia sau ambelor pleoape), diplopie (vedere dublă) şi vedere înceţoşată (care poate fi intermitenta). Pentru aproximativ 15% dintre pacienţi numai muschii ochilor sunt afectati- în astfel de cazuri, starea lor este cunoscută sub numele de miastenie oculara.

• Muschii faciali – pentru aproximativ 15% din pacienti, primele simptome apar la nivelul muschilor gâtului şi feţei . În astfel de cazuri, persoanele pot avea probleme cu:

-          vorbirea (dizartrie) – în funcţie de care muschii sunt afectati, vorbirea poate deveni moale sau nazala.

-          inghitirea (disfagie) – pacientul se poate sufoca cu uşurinţă, deoarece mananca, bea si înghite pastile mai greu. Uneori, atunci când individul încearcă să bea, lichidul ii vine pe nas.

-           mestecarea – muşchii utilizati pentru mestecat se pot reduce considerabil in timpul mesei, mai ales în cazul în care persoana mananca ceva greu sau delicios, cum ar fi o friptură.

-           expresiile faciale – unele persoane pot dezvolta un zâmbet neobişnuit sau diferit în cazul în care anumiţi muşchi faciali sunt afectati.

• Membrele – muschii braţelor şi picioarelor pot deveni slăbiti afectand activitati precum mersul pe jos (mersul pe jos poate fi leganat) sau ridicatul. Cand muschii membrelor inferioare sunt afectati, în general, acest lucru se produce în combinaţie cu alţi muşchi din organism, cum ar fi cei ai gâtului, ochilor sau fetei. Consultaţi un medic dacă aveţi probleme cu: respiratia, vederea, inghitirea, mestecatul, mersul pe jos.

• Criza miastenica – aceasta criza se manifesta atunci când muşchii respiratorii devin paralizati. Pacientul necesită ventilaţie asistată pentru a rămâne în viaţă. La pacienţii cu muschii respiratorii deja slăbiti, crizele miastenice pot fi declanşate de infecţii, febră, un sistem nervos autonom, o reacţie adversă la unele medicamente, sau de stres emotional.

Miastenia gravis este o boala autoimuna

O boala autoimuna se dezvolta atunci cand tesuturile corpului sunt atacate de propriul lor sistem imunitar. Sistemul imunitar este o organizaţie complexă în organism, proiectat pentru a găsi şi distruge invadatorii straini nedoriti, cum ar fi bacteriile, toxinele sau virusurile. La pacientii cu o boala autoimuna, anticorpii anormali care circulă în sânge ataca parti care ar trebui să fie protejate şi nu distruse, cum ar fi tesuturile organismului.

În cazul de miastenia gravis, anticorpii sunt produsi care blochează sau distrug celulele receptoare din muschi, rezultând mai puţine fibre musculare disponibile. Nervii comunica cu muschii prin eliberarea de neurotransmiţători (tip de produse chimice), care se potrivesc exact in zonele receptorilor din celulele musculare). Prin urmare, există o comunicare insuficientă între nervi şi muşchii afectati, muschii nu se pot contracta în mod corespunzător şi devin obositi şi slabiti foarte usor – cu cat celule receptoare sunt mai putine cu atat muschii primesc mai puţine semnale nervoase.

Cauza pentru care sistemele imunitare ale unor oameni produc anticorpi care ataca celulele receptoare musculare este încă necunoscuta. Experţii spun că glanda timus (situata in partea superioara a pieptului sub stern), este, probabil, asociata cu producerea de anticorpi anormali. Glanda timus este mare in timpul copilariei si mica în timpul maturitatii, cu toate acestea, un număr semnificativ de pacienţi adulţi cu miastenia gravis au o glanda timus anormal de mare. Aproximativ 1 din 10 pacienţi cu miastenia gravis au o tumoare non-canceroasa a timusului.

Se banuieste, dar nu se stie sigur daca anumite medicamente sau virusuri ar putea declansa instalarea de miastenia gravis. Simptomele in rândul pacienţilor care au deja boala se pot agrava cu unele medicamente, cum ar fi beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu, chinina şi unele antibiotice. Se crede că unii oameni au o tendinţă genetică de a dezvolta boala.

Care sunt complicatiile posibile in miastenia gravis?

• Criza miastenica – muşchii respiratorii devin atât de slabi incat pacientul nu poate respira corect. Aceasta este o complicatie care poate pune în pericol viaţa şi necesită tratament de urgenţă cu ajutorul respiraţiei mecanice.

• Tumori ale glandei timus- aproximativ 15% dintre pacienţi cu MG au o tumoră în glanda timus. În cele mai multe cazuri este vorba de o tumora benigna (non-canceroasa). Aceasta este tratabila.

• Probleme cu glanda tiroida – glanda tiroida secreta hormoni care regleaza metabolismul. Pacienţii cu MG pot avea fie o tiroida hiperactiva (hipertiroidie) sau una subactiva (hipotiroidie).

• Lupus – o boala autoimuna în care sistemul imunitar al organismului devine hiperactiv si ataca tesutul normal, sanatos. Acest lucru duce la simptome cum ar fi inflamatia, umflarea, şi deteriorarea articulaţiilor, pielii, rinichilor, sângelui, inimii si plămânilor.

• Artrita reumatoida – o boala autoimuna cronica (de lunga durata), progresivă care cauzeaza inflamatie (umflare) şi dureri la nivelul articulatiilor, tesuturilor din jurul articulatiilor, precum şi al altor organe din corpul uman. Artrita reumatoida afecteaza de obicei articulatiile de la mâini şi picioare, dar orice articulatie poate fi afectata. Pacientii cu artrita reumatoida au de obicei articulatiile rigide si se simt în general rău şi obositi.

 

palpitatii cardiaceCare sunt cauzele palpitatiilor cardiace? Sunt acestea periculoase?

Când inima lucreaza în mod normal, acesta este spusa unor batai regulate produse de impulsurile electrice. Acestea provin în mod normal din camera din dreapta sus a inimii (atrium) si apoi se mută in camerele inferioare ale inimii numite ventricule. Odata ce acestea  sunt stimulate, musculatura inimii se contracta şi sangele este pompat in aorta.

Palpitaţiile cardiace apar atunci când acest ritm normal este întrerupt. Ele pot avea avea o durata nedefinita, de la câteva secunde pana la câteva minute. Vibraţiile simţite in momentul in care sunt produse palpitatiile pot fi foarte deranjante. Pot fi asociate cu o senzaţie de bătăi puternice în gât şi pot fi însoţite de furnicături la nivelul braţelor sau senzaţie de leşin.

Palpitaţiile la tineri, persoane sanatoase, de obicei apar din cauza dietei, stilului de viata sau anxietatii şi de multe ori sunt însoţite de sentimente de anxietate intensa adesea menţionată ca un atac de panica.

Una dintre preocupările clasice ale unei persoane ca sufera de o tulburare de anxietate este ca aceste palpitatii ale inimii sunt un semn de afecţiune cardiacă gravă. Chiar şi atunci când este testat de către medic şi este asigurat că nu există niciun motiv de îngrijorare, suferindul de anxietate de multe ori va continua să-si faceţi griji cu privire la aceasta conditie, ducand la intensificarea anxietatii si accentuarea palpitaţiilor cardiace.

Palpitatiile produse de anxietate pot fi eliminate numai in momentul care afectiunea care sta la baza este tratata cu succes.

Palpitatiile pot fi uneori grave!

Personele care se confrunta cu palpitatii cardiace le este întotdeauna indicat sa consulte un medic deaorece, uneori, aceasta conditie poate fi un un indiciu al unei probleme mai mari de sanatate.La o persoana  cu o stare buna de sănătate fizică, care nu indica o boala de inima ca sa stea la baza acestei conditii, de obicei sunt rezultatul efortului fizic, anxietatii si fricii, unui exces de cafeina sau fumatului excesiv. Unele medicamente prescrise pot duce, de asemenea, la palpitatii cardiace sau batai neregulate ale inimii.

Ritmul cardiac, de obicei, este controlat de un stimulator cardiac natural, care constă dintr-un grup de celule specializate în peretele atriului drept, sau in camera din dreapta sus a inimii. Acest stimulator cardiac transmite impulsuri electrice la cele două atrii, şi în cele din urmă la ventriculi. Aceste impulsuri produc contractii ritmice ale muschiului inimii pe care le numim batai de inima. În cazul în care funcţiile naturale ale stimulatorului cardiac sunt prea lente sau neregulate (sindrom de sinus bolnav) se pot produce atacuri de ameţeală, confuzie sau oboseala.

Simptome similare pot fi datorate unui blocaj cardiac, care apare atunci cand sistemul care conduce impulsurile electrice de-a lungul muschilor inimii cedeaza, fie partial, fie complet. Apoi bătaia din atrii, sau jumătatea superioară a inimii, nu este coordonată cu bătaia ventriculelor, sau partea de jos a inimii.

În blocajul cardiac de gradul I conducerea impulsurilor de ritm cardiac este mai lenta decat in mod normal, dar nu cauzeaza simptome. În blocajul de gradul doi unele dintre impulsurile atriale nu reuşesc să ajungă la ventriculi, iar pulsul devine neregulat. În tulburarea cunoscută sub numele de blocaj cardiac de gradul al treilea (blocaj cardiac complet) impulsurile nu sunt efectuate deloc, iar ventriculii cantinua sa functioneze independent de stimulatorul cardiac şi atrii.

În mod normal, ritmul bătăilor inimii, pulsul care se simte la nivelul bratelor, se accelereaza pentru a face faţă  efortului sau emoţiei, insa, în timpul acestui blocaj, acest lucru nu se mai întâmplă. Ca rezultat, inima pompeaza prea putin sange oxigenat la creier si alte parti ale corpului exact atunci când este necar un flux mai mare de sange. Blocajul cardiac poate aparea fara niciun motiv evident, dar este adesea asociat cu atac de cord şi, uneori, ar putea urma o operaţie pe cord deschis în special in caz de  intervenţii chirurgicale care implică valva aortica si valvele tricuspide.

De multe ori nu exista simptome de blocaj cardiac . Daca nu se efectuaza exercitiu fizic sau nu se experimentaza tulburari este posibil sa nu se stie de existenta aceastei tulburari. Pe de altă parte, blocajul de gradul al treilea produce uneori simptome similare cu cele de insuficienta cardiaca. Simptomul cel mai grav este pierderea bruscă a cunoştinţei, care este deseori însoţită de convulsii. Astfel de atacuri pot apărea în cazul în care ventriculele bat fara niciun control din partea celulelor stimulatorului cardiac, bataile încetinesc drastic sau sunt sarite cateva batai, si nu pompeaza sange suficient pentru a menţine a funcţionare normala a creierului.

 

Cauze care agraveaza epilepsia

On February 27, 2012, in Afectiuni, Tratamente naturiste, by admin
0

tratament epilepsiePrivarea de somn poate avea o mulţime de efecte secundare negative, iar insomnia este si mai periculoasa dacă persoana respectiva are epilepsie. Epilepsia este o tulburare neurologica cronica comuna şi este asociata cu crize involuntare. Crizele sunt simptome ale unei activităţi neuronale excesive, anormale, sau sincrone în creier. Se estimează că cincizeci de milioane de oameni din întreaga lume au sau au avut epilepsie la un moment dat în viaţa lor.

Deşi nu toate cazurile de epilepsie sunt permanente, nu exista niciun leac pentru aceasta conditie. Medicamentele pot ajuta la controlul crizelor de epilepsie, insa conditia in sine poate dura cateva etape ale copilariei sau se poate manisfesta de-a lungul vieţii. De asemenea, epilepsia în sine  nu este un singur  sindrom. Există numeroşi factori precipitanţi pentru apariţia ei, şi totul culminează ca o activitate anormala a creierului care provoacă şoc.

Deşi cele mai multe şocuri de epilepsie apar spontan sau aleatoriu, pot exista si anumiti factori declanşatori. Şocul din timpul retragerii de la droguri şi alcool nu este considerat epilepsie. Factorii declansatori pot fi intalniti in activitatile normale de zi cu zi. Acestia sunt denumiti provacatori  normali, şi pot include lectura, apa caldă pe cap şi hiperventilatia. Lumina intermitenta sau cea care pâlpâie este un tip special de reflex numit epilepsie fotosensibilă. Factorii de mediu care pot duce la şoc sau convulsii epileptice pot fi dormitul, sau hipnagogia (tranziţia între starea de inconştienţă din somn şi starea de trezire). Menstruaţia, constipaţia, stresul, anxietatea şi consumul de alcool pot fi alti factori declanşatori ai unui soc epileptic.

Mai mult, privarea de somn, asa cum  majoritatea medicilor si cercetatorilor au descoperit, are o legatura cu epilepsia. Epilepsia şi privarea de somn pot lucra in ambele sensuri: epilepsia poate produce insomnie, iar insomnie la rândul său, poate duce la un şoc de epilepsie. Epilepsia nu este limitată în timpul stării de veghe a persoanei: poate fi o convulsie totală sau parţială in timpul somnului. Oamenii care sufera de epilepsie au mai multe sanse de a dezvolta tulburări de somn, comparativ cu restul. Insomnia nu este singurul efect advers al epilepsiei. Epilepticii au, de asemenea, mai multe sanse de a dezvolta apnee obstructiva in somn (restricţie în căile respiratorii, cauzând pauze în respiraţie în timpul somnului) si sindromul picioarelor neliniştite, printre altele.

Epilepsia reprezintă un grup de tulburări în care activitatea electrica a creierului este problematica. De asemenea, anumite tipare ale undelor cerebrale sunt identificate cu anumite niveluri de somn. Activitatea obisnuita a creierului este intrerupta atunci când aceste stadii de somn nu sunt atinse în mod normal iar acest lucru ii face pe oameni mai sensibile la convulsii.

Medicamente pentru controlarea crizelor pot fi, de asemenea, cauza tulburarilor de somn la epileptici. S-a constatat că aceste medicamente pot reduce durata  somnului sau pot provoca obiceiuri neregulate de somn. Atunci cand privarea de somn este prezenta, aceasta poate provoca mai multe convulsii, iar epilepsia (si medicamentele),poate provoca privarea de somn, epilepticii fiind astfel prinsi într-un ciclu vicios.

Combinatia intre epilepsie şi privarea de somn este o chestiune serioasă. In astfel de cazuri e nevoie sa se consulte un medic pentru a stabili ce este de facut mai departe. Este nevoie de un mare de efort pentru a depasi conditia, insa cu ajutorul medicilor şi profesioniştilor, aceast lucru este posibil. Este nevoie, in primul rand, sa se identifice care sunt activitatile care contribuie la aceste tulburări de somn. Numai atunci când aceste probleme sunt abordate, efectele devastatoare ale privarii de somn pot fi evitate. Gestionarea acestor probleme consta in controlul asupra obiceiurilor de zi cu zi. Unele dintre activităţile zilnice pot interfera cu somnul, iar altele încurajează organismul să se relaxeze şi sa permita persoanei respective sa adoarma mai usor. Prin urmare, alegerea activitatilor potrivite, poate ajuta la reglarea somnului.

 

semne si simtome infarctO inimă umana este formata din patru camere: două camere de primire – atriul drept si atriul stâng, si două camere de pompare – ventriculul drept si ventriculul stang. Sângele intră în inima prin două atrii şi este pompat de către cele două ventricule. Pereţii acestor camere sunt compuse dintr-un tip special de muschi numit muschiul cardiac. Ventriculii se contracta  aproximativ o dată la fiecare secundă, în scopul de a pompa sânge prin vasele de sange ale corpului, ajungand la aproximativ 32 milioane de contractii într-un singur an.

În scopul de a produce energia necesara pentru aceste contractii, muschiul cardiac utilizează cantităţi mari de oxigen si nutrienti. Aceste substante nutritive si oxigenul trebuie să fie livrate muschiului cardiac printr-un sistem special al vaselor de sange. La prima vedere ar putea părea că, deoarece camerele inimii sunt pline de sange, muschiul cardiac poate obţine toata cantitatea de oxigen si substante nutritive de care are nevoie din sangele din interiorul camerelor. Insa, distanţa pe care substanţele nutritive şi oxigenul o pot face este microscopica, iar pereţii camerelor, în special cei ai ventriculelor, sunt extrem de grosi. Prin urmare, pereţii camerelor conţin o vasta retea de vase de sange, al cărei scop este de a furniza oxigen si substante nutritive muschiului cardiac. Aceste vase de sange sunt numite vase coronariene.

Aorta este un vas de sange mare care permite ventriculului stang sa transporte sangele la toate părţile corpului. Vasele  de sange care se ramifica din aorta sunt numite artere. La începutul aortei, artera coronara dreapta şi cea stânga se ramifica de pe aorta şi călătoresc in afara inimii. Ambele aceste artere, la randul lor, se ramifica de mai multe ori pentru a forma o reţea de vase de sange care transporta  sange in fiecare parte a muschiului cardiac. Atunci cand sângele este bogat in substante nutritive si oxigen, muschiul cardiac le foloseste pentru a produce energia necesară alimentarii contractiilor inimii.

Daca muschiul cardiac nu dispune de o alimentare suficienta cu sânge, rezultatul ar putea fi un atac de cord. De obicei, cauza unui atac de cord este o “ocluzie coronariana”. Cuvântul „coronariana” se referă la vasele de sange coronariene. Cuvântul „ ocluzie” înseamnă că dimensiunea de deschidere în interiorul vasului coronarian a fost semnificativ diminuata, cauzand astfel o functionare necorespunzatoare. Cea mai frecventa cauza a ocluziei coronariană este construirea unei placi de aterom în interiorul vasului coronarian.

Starea în care placa se formeaza in interiorul arterelor se numeste ateroscleroza. Placile aterosclerotice sunt compuse din depozite de grasimi, colesterol, calciu si fibre. În funcţie de dimensiunea placii formate , vasul coronarian poate avea o deschidere putin mai îngusta sau foarte ingusta, pana la blocaj. Atunci când deschiderea în artera devine mai îngusta, o anumita zona a muschiului cardiac nu primeşte suficient oxigen si nutrienti. Acest lucru provoacă o senzaţie dureroasă numită “angină pectorală”, sau pur şi simplu angina. Aceasta durere este un semn al unui atac de cord.

Dacă este vorba despre o ingustare severa sau chiar închiderea arterei coronare, zona  muschiului cardiac alimentata de acea artera moare. Zona a muschiului cardiac mort se numeşte “infarct miocardic“, sau pur şi simplu infarct. Consecinţele unui infarct miocardic depind de cât de mult este implicat muschiului cardiac. În cazul în care ocluzia unei artere coronare este foarte mica, doar o zonă mică de muschi va fi afectata. În acest caz, restul muschiului cardiac poate fi în măsură să compenseze si sa permită inimii să continue pomparea de sange. Insa, dacă este astupata o artera coronara mare, in acest caz o zonă mare de muschi va fi afectata şi inima va fi în imposibilitatea de a funcţiona.

Prezenţa placilor aterosclerotice este cea mai frecventa cauza de ocluzie coronariană, insa  există si alte cauze mai putin comune. Un cheag de sange care s-a format undeva în organism ar putea bloca o artera coronara,  sau un spasm în peretele unei artere coronare, care poate provoca restrangerea deschiderii din interiorul arterei.

 

nervozitateSentimentul de nervozitate, panica si anxietate este foarte frecvent şi este un raspuns normal al omului la anumite situaţii. Dar asta nu înseamnă că ar trebui ca nervozitatea sau anxietatea sa fie prezente tot timpul. Nervozitatea si anxietatea sunt doua tulbarari  putin diferite. Nu toate persoanele nervoase dezvolta o tulburare de anxietate, insa, dupa o perioada de timp nervozitatea se poate transforma in anxietate pentru unii oameni. În cazul în care nervozitatea reprezinta o problemă si afecteaza viata de zi cu zi a unei persoane este nevoie sa se ia anumite masuri pentru controlul si inlaturarea acestor stari. Există o diferenţă între cei care sunt nervosi şi ştiu de ce şi cei care sunt nervosi si nu stiu de ce. Atunci cand se cunoastea cauza nervozitatii, este mai usor sa se evite acele imprejurari in care starea se produce, insa atunci cand cauza este necunoscuta, sentimentul se aprofundeaza. In astfel de cazuri apar anxietatea si atacurile de panica.

Când nervozitatea începe să interfereze cu viaţa, tulburea devine destul de serioasa si poate afecta considerabiol persoana in cauza. Nervozitatea şi anxietatea afectează viaţa personală, viaţa socială şi viaţa profesionala  în moduri adverse. Viata sociala este afectata prin faptul ca persona respectiva nu poate sa se iasa sa se relaxeze sau sa se distreze, deoarece ii este frica de faptul ca se poate instala oricand starea de nervozitate. Acest cerc vicios transforma acea persona intr-una capricioasa, efectandu-i atat viaţa familiala, cat si cea profesionala, deoarece productivatea este redusa in astfel de stari.

Există diverse modalitati de apreveni atacurile de anxietate şi nervozitate.  Acestea sunt câteva sugestii practice pentru depăşirea nervozitatatii.

1. Respiratia adanca si lenta. Dacă sunteti îngrijoraţi şi temători, o astfel de tehnica va ajuta destul de mult. Respiraţie blânda are o influenţă calmantă asupra minţii. Când sunteti anxiosi sau nervosi, respiratia va fi grea sau accelerata.

2. Sentimentul ca nervozitatea este un real inamic. Nu ar trebui să simtiti ca nervozitate este inevitabilă, ci ar trebui să faceti un efort determinat pentru a evita un sentiment de nervozitate.

3. Nu luaţi prea în serios situaţia. Evitaţi sa va gânditi la urmarea unui interviu sau examen. Atunci cand se speculeaza despre viitor, mintea este de natură să exagereze potenţialele consecinţe rele. Totuşi, în realitate lucrurile nu sunt niciodata la fel de rele precum par. De exemplu, în cazul în care locul de muncă nu este obtinut in urma interviului, ceva mai bun poate sa apara. Cel mai important lucru nu este de a păstra concentrarea asupra importanţei unei situaţii, ci asupra sarcinilor acesteia. implicaţiile pot fi luate in considerare mai târziu.

4. Sentimentul de identificare in fata publicului. Dacă sunteţi nervos in situatiile in care trebuie sa apareti in fata unei mulţimi de oameni,  puteţi vizualiza publicul ca fiind doar o singura persoană. Când sunteti singuri e normal sa nu simti nicio nervozitate, insa ,dacă mai există 1000 de oameni in jur pentru a vă judeca, atunci in mod natural, va veti simti nervos. Totuşi, dacă vă dezvoltati un sentiment de unitate cu publicul nu veti mai simti aceasta separare şi, prin urmare, nervozitate.

5. Cultivarea calmului şi detaşarii. Natura interioara a sufletului este pacea şi calmul. Daca va puteti aduce acest echilibru interior, nervozitatea nu va mai fi prezenta. Pentru a va dezvolta un echilibru interior trebuie să învăţati să nu puneti tot accentul pe rezultat. Trebuie  să simtiti că veti face o sarcina cat de bine puteti, dar indiferent de rezultat, veti păstra o detaşare calmă. Amintiţi-vă această zicală a lui Thomas Jefferson:

” Nimic nu confera unei persoane un avantaj mai mare asupra alteia decat sa ramana rece si calma in orice imprejurari.”

6. Zâmbeşte şi râzi. Când sunteti nervosi deveniti si tensionati, iar zambetul ajuta la eliberarea tensiunii mentale şi fizice.

7. Meditaţia. Prin meditaţie, puteti crea un sentiment permanent de pace interioară, care acţionează ca un fundal liniştitor pentru toate circumstanţele exterioare. Meditaţia este arta de a aduce liniste  minţii şi pacea interioară sufletului.

8. Nu insistati asupra subiectului de îngrijorare. Încercaţi să găsiţi o modalitate pentru a va ditrage mintea de la acele situatii care produc ingrjorare. Dacă aveţi un examen a doua zi, nu va petreceti toată noaptea gandindu-va la asta.

 

agorafobiaDefiniţia din carte a agorafobiei este « frica de piata ». Cu toate acestea, în realitate, agorafobia este o condiţie care face ca anumiti oamenii sa fie incapabili de a-si părăsi casele. Când o persoana se afla în această stare, se poate considera ca agorafobia este prezenta in plina floare. Există cazuri în care un pacient agorafob sa evite doar unele locuri.

Atunci când agorafobia este în etapele sale de dezvoltare, cei care sufera de aceasta afectiune pornesc de la teama de se a aventura int-un anumit loc, în special. Apoi, ei devin tematori si pentru alte locuri. Pas cu pas le e frică să meargă in mai multe locuri şi ajung de multe ori blocati în interiorul casele lor. În cele mai multe cazuri, pustnicii sunt oameni care suferă de agorafobie.

Există două părţi ale agorafobiei

Agorafobia este o boala nervoasa compusa. Forţa sa de conducere este sindromul atacului de panică. Datorita atacurilor de panica, o persoană care suferă de agorafobie încearcă să evite anumite zone si devine motivata pentru a se bloca în casa.

Panica este o tulburare inexorabil legata de agorafobie. Odată ce atacurile de panica inceteaza, de asemenea agorafobia este eliminata. Deci, cheia in tratamentul agorafobiei este oprirea acestor atacuri de panica.

Un atac infricosator si tulburator

În primele etape ale unei tulburări de anxietate, panica se va produce şi va parea a veni de nicaieri. Atacurile de panica sunt atat infricosatoare cat si tulburatoare. Suferindul va asocia locul unde a suferit atacul de panică, cu panica în sine şi, prin urmare, va evita revenirea in acest loc.

Din păcate, un suferind de anxietate poate să aibă un atac de panica oriunde, iar dacă atacul a fost mai mult decât doar un incident izolat rar, pacientul va avea un alt atac  într-un alt loc, pe care apoi il va evita de asemenea.

Dorinta de a sta departe de locuri şi evenimente

În realitate, nu întotdeauna locurile in care un agorafob a avut atacuri de panică sunt asociate cu atacurile sale. Uneori, acesta va invinovati anumite evenimente pentru atacurile sale. Anumite ceremonii bisericesti, cum ar fi nuntile sau botezurile pot fi asociate cu panica. De asemenea, uneori este vorba despre petreceri, ambuteiaje, concerte sau orice alt tip de eveniment. Nu contează dacă incearca sa evite locul sau evenimentul în care a suferit atacurile de panică, deoarece în mintea sa soluţia este aceeaşi, sa rămâna acasă.

Simptomele atacurilor de panica sunt foarte chinuitoare pentru persoana care le experimenteaza. Aceste simptome sunt sentimente care imita evenimente foarte grave, cum ar fi atacurile de cord si accidentul vascular cerebral. Pentru persoana care simte aceste atacuri false de inima si accident vascular cerebral, ele par foarte reale.

Principala etapa in vindecarea agorafobiei implică asistarea bolnavului in vizitarea acelor locuri unde a avut atacuri de panica. Cand panica nu va mai fi prezenta în viaţa lui, agorafobia va dispărea uşor.

Agorafobia la copiii mici

Adulţii nu sunt singurele persoane afectate de anxietate. De exemplu, agorafobia la copiii mici nu este o raritate şi ar trebui să fie tratatea înainte de a ajunge la un stadiu debilitant.

La copii poate fi dificil de depistat şi, prin urmare, poate ramane netratata. Părinţii nu pot fi intotdeauna suficient de deschisi pentru a realiza ca exista o problemă. Ei pot crede, “Ei bine, asta e modul sau de a fi, si poate il va depasi cand va mai creste.” Greşit. Copilul va creste cu aceasta tulburare  si va fi mult mai greu apoi ca sa o depăşeasca. Ar putea fi un eveniment de la şcoală care a declansat agorafobia. Sprijinul si tratamentul rapid sunt incredibil de importante.  Daca este lasata netratata, aceasta tulburare poate dura  ani de zile si se pot dezvolta si ale tulburări de anxietate, cum ar fi fobia sociala. De asemenea, se poate instala si depresia. In cazurile avansate tratamentul si recuperarea se pot intinde chiar si pe o perioada de multi ani.

 

atacul de panicaDe multe ori, pentru cei care nu cunosc diferenta, se pot confunda durerile în piept care însoţesc în mod normal atacurile de panică, cu un atac de cord.

În fiecare an, mii de persoane care au dureri în piept, dificultăţi de respiraţie, durere sau amorţeală în braţul stâng şi furnicături în corp ajung într-o cameră de spital de urgenta, deoarece cred că au un atac de cord. De obicei, se efectueaza cateva teste, iar pacientul este trimis acasa, deoarece natura atacului este una de panica, si nu coronariana.

Este uşor de înţeles cum un atac de panica poate fi confundat cu un atac de cord, deoarece cele doua împărtăşesc câteva simptome comune, dar exista totusi diferente clare. De exemplu, durerile în piept de la un atac de cord se concentrează în centrul pieptului şi dau sensatia de apasare puternica, ca si cand ar fi asezata  o greutate mare pe partea de sus a pieptului. Aceasta presiune este, de obicei persistentea, poate radia in braţul stâng, gât sau spate si dureaza mai mult de 5 – 10 minute. Victimele atacurilor de cord nu hiperventileaza (cu excepţia cazului în care persoana se teme de atac de cord si declanşează un atac de panica), furnicăturile sunt de obicei limitate la braţul stâng, şi sunt comune vărsăturile.

În timpul unui atac de panică, durerea toracică este localizata deasupra inimii şi e descrisa ca o durere”ascuţita » care vine şi pleacă. De obicei  durerea se intesifica odata cu inspiratia si expiratia, şi cu apasarea pe centrul pieptului. Atacul de panica poate provoca greaţă, insa vărsăturile sunt rare, iar daca sunt prezente, furnicăturile apar in întregul organism. Hiperventilaţia aproape întotdeauna precede un atac de panica. Folosind tehnici de respiratie profunda combinate cu exercitii de relaxare, simptomele unui atac de panica dispar în mai puţin de 5 minute. În cazul în care locaţia durerii se mută în centrul pieptului, nu dispare în decurs de 10 minute, este însoţită de mai mult de un incident de vărsături sau diaree, sau pleacă şi se întoarce câteva minute mai târziu, este nevoie de asistenţă medicală de urgenta.

Atacurile de panica nu provoca boli de inima, iar unii experţi spun că de fapt acestea afectează inima în mod similar cu exerciţiul cardio, prin provocarea eliberarii de adrenalina, creşterea ritmului cardiac si extinderea vaselor de sange. De asemenea, bolile de inima nu produc atacuri de panică, deşi o persoană cu o istorie de atacuri de panica, care are si o afectiune coronariana poate intra in panică datorita temei de agravare a afectiunii cardiace,  sau de moarte.

Nu avem motive sa ne temem, dar totusi ne temem de atacul in sine

Această teamă devastatoare poate afecta victima mai mult decât atacul de panica în sine, împiedicându-ne să funcţionam şi să ne bucuram de viata la maxim. Uneori, teama de un alt atac poate fi atât de consumatoare incat victima se izoleaza, refuzand orice contact cu lumea. Aceste victime pot fi atât de profund afectate de trauma atacului de panica incat nu reuşesc să înţeleagă că, în realitate, nu există nimic de ce ar trebui sa le fie frică.

Toata lumea are un simţ înnăscut de bine şi de securitate care ne alerteaza şi ne protejează de pericolul iminent. Această conştientizare a pericolelor care ne înconjoară ne permite să supravieţuim. Suntem instinctiv conditionati sa raspundem propriului nostru sistem de alarmă în două moduri primitive: fuga sau lupta. Atacurile de panica sunt rezultatul raspunsului de fuga sau lupta care o ia razna, determinându-ne să reacţionăm la alarme interne false.

Frica si panica nejustificate provin dintr-o lipsă de înţelegere a motivelor de care ar trebui sa ne temem si, mai important, cum ar trebui să reacţionam in diverse situatii. Pentru că nu ştim dacă să fugim sau sa luptăm, ne simtim vulnerabili si confuzi, uitând complet ca in realitate nu există de fapt nicio ameninţare reala.

Adesea, după teroarea unui atac, multe victime vor avea senzatia ca un atac ulterior va fi cea mai mare teamă a lor. In mod ironic, această teamă este obsesiva, ducat la instalarea unui alt atac. Cea mai sigură cale către un alt atac de panica este groaza de a-l experimenta din nou.

Folosind tehnicile corecte şi exerciţii de relaxare, simptomelele atacului de panica pot fi controlate. Este important ca aceste persoane sa învete sa depăşeasca simptomele unui atac de panică şi să le diferenţieze de simptomele atacului de cord. Este nevoie de practică pentru a controla simptomele unui atac de panica, iar  recunoasterea diferenţei dintre semnele unui atatc de panică şi un atac de cord vor ajuta la gestionarea si trecerea peste aceste momente de panica.

 

dureri lombosciaticeCauzele care stau la baza durerilor de spate inferior (denumite uneori ca lumbago), pot fi complexe şi nu sunt întotdeauna uşor aparente. 90% dintre persoanele afectate de astfel de dureri de spate se pot recupera complet în termen de aproximativ şase săptămâni. Pentru 10% din pacienţi, care nu se recuperează în termen de câteva săptămâni, durerile de spate lombare pot  fi experiente dureroase, prelungite, costisitoare şi frustrante.

Înainte de a discuta tipurile specifice de dureri de spate, este important să înţelegem câteva principii importante.

• Durerile nu întotdeauna sunt provocate de leziuni tisulare. Severitatea durerii data de problemele de spate de multe ori nu are legătură cu măsura prezentei daunelor  fizice. De exemplu, un simplu muşchi retras în spate poate provoca dureri chinuitoare, care pot limita capacitatea de a merge pe jos sau chiar de a sta în picioare, precum  şi un o hernie de disc poate fi complet nedureroasa.

• Diagnosticul este adesea dificil. Exista multe structuri anatomice la nivelul spatelui inferior, care pot  provoca dureri severe de spate si / sau dureri care radiază în picioare. Acestea includ:

- ţesuturi moi, cum ar fi muşchii, ligamentele si tendoanele

- oasele, care costituie structura de baza a coloanei vertebrale

- Fatetele articulare, care permit miscarea coloanei vertebrale

- Discurile (marginea exterioara a discului, inelul, poate fi o sursa de dureri de spate semnificative datorita aprovizionarii nervoase bogate şi tendinţei spre deteriorare)

- Nervii , care se ramnifica de la măduva spinării în regiunea lombară şi picioare

Toate structurile de mai sus se împletesc pentru a completa structura  coloanei vertebrale. In timpul dezvoltarii embrionare există un grad mare de suprapunere a aprovizionarii nervoase la toate aceste structuri fiind aproape imposibil pentru creier sa distinga între o problemă a unei structuri sau a alteia. De exemplu, un disc rupt sau herniat poate fi simtit la fel ca un muşchi zdrobit sau un ligament rupt.

• Precizia diagnosticului este importanta. Obţinerea unui diagnostic precis cu privire la cauza principala a durerii este importanta. De exemplu, nu e suficient să ştim că avem sciatica lombara – este de asemenea importanta si determinarea cauzei care stala baza acesteia, cum ar fi o hernie de disc sau o stenoza spinala, în scopul de a determina cele mai bune optiuni de tratament.

• Durerea de spate este o experienţă personală. Spre deosebire de multe alte afecţiuni medicale, experienţa durerilor de spate lombare nu este aceeaşi pentru toată lumea. De exemplu, doi oameni pot avea exact aceeaşi condiţie, dar pentru unul aceasta duce la incapacitate, iar pentru celelalt este doar o pacoste. De fapt, pentru majoritatea oamenilor o anomalie a spinării (cum ar fi un disc degenerat, care poate fi vazut pe o scanare RMN) este nedureroasă. Alţi factori – atât fizici, cât şi psihologic i – contribuie adesea la durerile de spate inferior.

• Atunci când se determină cauza care sta la baza durerilor de spate inferior, cat si tipul de dureri de spate (o descriere a modului în care se simte durerea) şi zona de distribuţie a durerii (în cazul în care durerea este resimţită) se poate stabili un diagnostic preliminar şi un plan de tratament adecvat.

• Obţinerea unui diagnostic precis al cauzei durerii de spate este deseori mai dificilă decât se aşteaptă mulţi oameni şi, adesea, va implica o combinatie intre o istorie amănunţită a pacientului si examenul fizic, precum şi teste de diagnosticare. Istoria si examenul fizic sunt folosite pentru a ajuta sa se stabileasca daca durerea in partea inferioara a spatelui este mai probabil cauzata de un tesut moale (muşchi, ligament sau tendon), problema care se va vindeca de la sine ,sau de o afectiune mai grava, cum ar fi fractura, infectia sau tumora.

Este important să reţineţi faptul că pacienţii cu următoarele simptome ar putea avea o condiţie medicala grava şi ar trebui să fie evaluati imediat:

• febră şi frisoane

• un istoric de cancer recent cu pierdere in greutate (sau scădere în greutate inexplicabilă)

• o trauma severa

• slăbiciune semnificativa la nivelul picioarelor

• incontinenţa bruscă a intestinului şi / sau a vezicii urinare – fie dificultăţi de urinare sau cu scaunul, fie pierderea controlului de urinare sau de tranzit intestinal

• durere abdominala severă, continuă şi dureri de spate

 

vprevenire variceMai întâi de toate, ce sunt varicele?

Venele varicoase sau varicele sunt vase de sange extinse de culoare albastra sau mov. Deşi de obicei se formeaza la nivelul picioarelor, varicele pot apărea, de asemenea, si la nivelul vulvei si rectului. În cazul în care apar în rect, ele sunt numite hemoroizi si pot fi destul de inconfortabile. Pentru unele persoane, varicele sunt pur şi simplu doar niste firicele albastrui care apar pe picioare, fara a exista vreo alta problema decat cea estetica.

Venele varicoase afecteaza aproape 40% din femeile gravide. Ele sunt de obicei situate în coapsă sau gambă şi devin mai proeminente la finalul zilei, dupa cateva ore de stat in picioare. Aceste vene anormale nu sunt doar inestetice, ci, de asemenea, provoca simptome, cum ar fi dureri, greutate, sindromul picioarelor neliniştite, umflate şi dureroase. Acestea pot apărea mai întâi în timpul sarcinii, şi, treptat, se agraveaza in timp si odata cu sarcinile ulterioare.

Mulţi factori sunt responsabili pentru dezvoltarea varicelor în timpul sarcinii; acestia includ influentele hormonale, extinderea uterului, volumul crescut de sange si ereditatea. La unele femei, venele varicoase vor disparea dupa nastere. Dacă în termen de 3 luni post-partum varicele inca sunt o problema, atunci acestea sunt probabil permanente.

La unele femei, simptomele pot fi severe. Ameliorarea simptomelor poate fi realizata prin utilizarea de ciorapi medicali de compresie, care împiedică refluxul sangelui in vene dilatate si slabite, reducând astfel riscul de simptome şi de aparitie a cheagurilor de sânge.

Varicele apar mai frecvent in timpul sarcinii deoarece femeia gravida transporta o greutate mare in plus, si pe masura ce sarcina progreseaza este posibil să se observe agravarea venelor vericoase. Hormonii sarcinii de asemenea determina relaxarea si ditalatarea peretilor venelor.

Varicele rectale sau hemoroizii

Hemoriozii sunt cauzati de umflarea venelor anale sau rectale. Aproximativ 75 % din oameni vor avea hemoroizi la un moment dat în vietile lor.  Hemoroizii sunt mai frecventi in randul adultilor de varste cuprinse intre 45 si 65 de ani si sunt, de asemenea, frecventi si la femeile gravide. Mai multi factori pot provoca formarea hemoroizilor, inclusiv:

• Constipaţia cronică sau diareea

• Incordarea in timpul miscarilor intestinale

• Statul pe toaletă pentru perioade lungi de timp

• Lipsa de fibre in dieta

• O alta cauza a hemoroizilor este slăbirea ţesutului conjunctiv în rect şi anus care apare odata cu inaintarea in varsta.

• Sarcina poate provoca hemoroizi datorita presiunii tot mai mare în abdomen, care poate mări venele in rectul inferior şi anus. La majoritatea femeilor, hemoroizii cauzati de sarcina dispar după naştere.

Varicele vulvare

În timpul ce o femeie este insarcinata există o extindere a nivelurilor de hormoni, precum şi a cantitatii de sânge care trece prin vene, care pot provoca umflarea in zona pelviana. În timpul sarcinii, se produce, de asemenea, o extindere a uterului care adaugă o presiune mai mare pe aceste vene varicoase vulvare. De cele mai multe ori, venele varicoase vulvare vor disparea dupa sarcina, atunci cand sistemele de sprijin isi vor reduce disconfortul. În cazul în care nu dispar dupa sarcina, exista posibilitatea de a le elimina chirurgical.

Menţinerea unui exerciţiu de rutină de zi cu zi, ar trebui să fie în măsură să reducă şansa de a avea vene varicoase. Mentinerea picioarele la inaltime in timpul sederii ajuta la prevenirea varicelor. Îmbrăcămintea de protecţie va reduce, de asemenea, presiunea în zonă. Purtarea ciorapilor sau a bretelelor imediat dupa trezire ajuta le calmarea simptomelor si imbunateste circulatia, insa acestea nu trebuie sa fie prea strânse incat sa blocheze circulatia. Asezarea pe partea stanga pe timp de noapte, de asemenea, poate ajuta. Venele varicoase vulvare de obicei, se formeaza pe dreapta.

Alte metode de prevenire a varicelor :

• Evitarea îmbrăcămintii strâmte care contracta talia, picioarele sau zona inghinală.

• Evitarea incrucisarii picioarelor deoarece aceasta pozitie restricţionează fluxul de sange.

• Evitatarea statului in picioare pentru perioade lungi de timp.

• Purtarea de pantofi cu talpa plata

• Un impact redus in ceea ce priveste exercitilul fizic, cum ar fi mersul cu bicicleta, deoarece un impact mare poate provoca traume la nivelul venelor.

• Consumul de alimente bogate in fibre, cum ar fi fructele proaspete, legumele, si cereale integrale. Aceste alimente bogate in fibre ajuta la prevenirea constipatiei. Constipatia este o cauza a hemoroizilor.

 

tratament naturist glaucomMilioane de oameni sunt afectati de acest duşman tăcut – glaucomul. Ei trăiesc în fiecare zi nestiind ca vederea li se deteriorează şi nu cred că vreodata li poate întâmpla chiar lor. Aceasta afectiune nu este limitata de vârstă, rasă, sex sau naţionalitate si nici nu are leac.

Ce este glaucomul?

Glaucomul este definiti printr-o presiune intraoculara, sau PIO, similară cu tensiunea arteriala, gasita in interiorul ochiului. S-a crezul la un moment dat ca glaucomul este rezultatul presiunii prea mari cauzata  de un blocaj al unuia din canalele de drenaj. Există mai multe tipuri de glaucom. Cele mai frecvente două sunt glaucom cu unghi deschis si glaucom cu unghi închis. În glaucom cu unghi deschis, canalul de drenaj este blocat şi nu poate egaliza presiunea. În glaucom cu unghi închis, irisul se dilata si devine prea mare. Acesta blochează canalele. Aceste doua tipuri de glaucom sunt determinate de presiunea intraoculara, insa exista si cazuri când glaucomul este prezent chiar şi atunci când PIO este normal. Oftalmologul poate efectua un test simplu de măsurare a presiunii din ochi şi în cazul în care aceasta este anormala sau nervul optic pare deteriorat, va efectua teste suplimentare pentru a determina cat de avansata este boala.

Iata cateva semne importante care vă pot ajuta sa detectati un glaucom

• O schimbare extremă a vederii. Dacă vederea sufera modificări în fiecare an, cum se poate intampla în mod normal, atunci nu este o problema semnificativa. Insa, daca se observa o schimbare semnificativă , atunci este nevoie de un examen oftalmologic imediat.

• Modificarea vederii  periferice. Glaucomul afecteaza in mod direct vederea periferică în primul rând. În cazul în care obiectele din faţa sunt clare, dar nu puteti vedea nimic la dreapta sau la stânga, atunci este posibil să aveţi glaucom.

• Vă confruntaţi cu o viziune tunel. Viziunea tunel este o modalitate buna de a detecta glaucomul; tot ce vedeti apare ca si cum te-ai uita printr-un tunel.

Glaucomul se poate dezvolta la unul sau la ambii ochi. Chiar dacă vei experimenta modificări de vedere severe  numai la un ochi, este necesar controlul. Este mai bine să fiti în siguranţă decât să regretati apoi.

• O durere surda in unul sau ambii ochi. Glaucomul nu este de obicei dureros la inceput, insa durerea se poate dezvolta in timp. Dacă vă confruntaţi cu orice durere ls nivelul ochilor, consultaţi un doctor oftalmolog cât mai curând posibil.

Odată detectat, exista multe modalităţi diferite de a trata în mod eficient glaucomul, inclusiv picaturile pentru ochi, chirurgia cu laser, transplantul de ochi, şi altele. Cea mai importantă preocupare in ceea ce priveste glaucomul este detectarea acestuia. Cu atat mai repede este detectat, cu atat mai repede se poate trata. Când glaucomul este tratat imediat, aceasta este mult mai puţin dăunător.

Tratament imediat pentru stadiul incipient la glaucomul cu unghi deschis poate întârzia progresia bolii. De aceea, diagnosticul precoce este foarte important. Tratamentele nu face decat sa salveze vederea rămasa, dar nu îmbunătăţeste vederea deja pierduta de la glaucom.

Medicamentele, sub formă de picaturi de ochi sau pastile sunt cel mai frecvent tratament pentru glaucom. Unele medicamente fac ca ochiul să produca mai puţin lichid, iar altele scad presiunea ajutând la scurgererea lichidului de la ochi.

Interventiile chirurgicale conventionale fac o noua deschidere pentru drenarea lichidului de la nivelul ochiului. Medicul poate recomanda acest tratament în orice moment. Interventiile chirurgicale conventionale de multe ori se fac după ce medicamentele si interventiile chirurgicale cu laser nu au reuşit in controlul tensiunii. Trabeculoplastia cu laser ajută la scurgerea lichidului din ochi. Medicul poate sugera acest pas în orice moment. În multe cazuri, după această procedură va trebui să se continue si medicatia pentru glaucom.

O altă metoda de ajutor pentru prevenirea glaucomului este menţinerea unei presiuni arteriale sanatoase. Hipertensiunea arterială afectează toate arterele, venele şi nervii în organism, iar nervul optic nu este o excepţie. Urmatorul pas este cunoasterea istoriei familiale. Glaucomul este considerat a fi genetic, deci, dacă bunica a avut, mama a avut, tata a avut … sunt sanse mari ca si tu sa poti avea aceasta afectiune. Amintiţi-vă că un control de rutina la ochi este esential pentru depistarea si tratementul precoce.