Abordarea tratamentului

Hipertiroidismul in cazul adenoamelor toxice, în general, nu se remite, şi, prin urmare, tratamentul definitiv este de obicei necesar.

Tratament simptomatic

Toţi pacienţii sunt iniţial candidaţi pentru tratamentul simptomatic. In absenţa unor contra-indicaţii, beta-blocantele reprezinta de obicei terapia. Propranololul a fost cel mai frecvent utilizat şi, de asemenea, blocarea conversie hormonului T4 cu hormonul T3 care este mai activ, un avantaj teoretic. Un beta-blocant selectiv poate fi utilizat la pacienţii care nu pot tolera propranololul. O alta alternativă este un blocant al canalelor de calciu dacă beta-blocantele sunt contraindicate.

Iodul radioactiv

Terapia cu iod radioactiv (I-131) este recomandata ca tratament de prima linie pentru majoritatea pacientelor neinsarcinate, si care nu alapteaza. Dozele sunt, în general, mai mari decât cele utilizate pentru boala Graves( gusa exolfalmica), deoarece adenoamele toxice sunt mult mai radiorezistente. La pacienţii cu simptome uşoare, I-131 poate fi administrat ca o doză o singură dată, împreună cu beta-blocantele. Ocazional, o a doua doză de iod radioactiv este necesară după ce efectul terapeutic deplin a fost obtinut la 3 – 6 luni de terapie. La pacienţii vârstnici sau cei care au simptome severe sau comorbiditati, cum ar fi bolile cardiace, este folosit un curs de medicamente antitiroidiene (de exemplu tiamazol sau propiltiouracil) pentru a normaliza funcţia tiroidiena înainte de terapia I-131.

Terapia cu Iod radioactiv este o opţiune mai preferată decat interventiile chirurgicale la pacienţii cu mase mari care provoacă simptome de compresiune, dar aceasta din urma poate fi utilizata atunci când iodul radioactiv este contraindicat sau refuzat. Contracţia nodulara poate să apară post-tratament.

Terapia I-131 este contraindicata în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare.

Medicamente antitiroidiene

Medicamentele antitiroidiene sunt tratamentul preferat pentru femeile gravide sau care alăptează. Tiamazolul este drogul preferat (cu excepţia primului trimestru de sarcină), datorită unui risc mai mare de hepatotoxicitate cu propiltiouracil. Din cauza defectelor congenitale posibile (de exemplu, aplazia cutis, atrezia coanala) asociat cu tiamazol, propiltiouracilul este de preferat  în timpul primului trimestru. Tiamazolul are de asemenea avantajul unei frecvente reduse de dozare.

Medicamentele ar trebui să fie luate în considerare pentru pacientele care nu sunt insarcinate si nici nu intetioneaza sa ramana insarcinate , sau pentru pacientii care refuza iodul radioactiv sau interventiile chirurgicale. Tratamentul nedeterminat este în general necesar, iar tratamentul definitiv este potrivit pentru femei după naştere şi alăptare. Complicaţiile, rare dar serioase, includ hepatita, agranulocitoza şi vasculita. Un curs de medicamente antitiroidiene poate fi, de asemenea, folosit pentru atingerea eutiroidismului inainte de interventia chirurgicala sau terapia I-131, mai ales la pacienţii care sunt mai în vârstă sau care au comorbiditati.

Femeile gravide ar trebui să fie gestionate de către o echipă multidisciplinară. Hipotiroidismele materne şi fetale trebuie evitate pentru a preveni deteriorarea in dezvoltarea neuronala fetala, riscul de avort spontan sau de nastere prematura. În general, dozele de medicamente antitiroidiene sunt mai mici in timpul sarcinii, iar hormonii tiroidieni liberi sunt mentinuti la un nivel  ridicat-normal pana la uşor crescut. In timpul alăptării pot fi utilizate doze scazute pana la moderate de medicamente antitiroidiene, luate în doze divizate după hrănire, şi tinandu-se cont de monitorizarea funcţiei tiroidiene a copilului.

Chirurgie

Tiroidectomia subtotală este o opţiune pentru persoanele care refuza tratamentul cu iod radioactiv. Rareori, este necesara pentru femeile gravide ale căror hipertiroidism nu poate fi controlat cu medicamente antitiroidiene. Rareori, aceasta este o optiune pentru pacientii care rămân cu hipertiroidism după terapia cu iod radioactiv, dar refuza o a doua doză. Acesta poate fi, de asemenea, folosita ca tratament de prima linie pentru persoanele cu noduli foarte mari care provoacă simptome obstructive. Complicatiile, cum ar fi hipoparatiroidismul sau deteriorarea nervului recurent laringian sunt mai puţin frecvente în cazul în care chirurgul este experimentat.

Hipertiroidism subclinic

Tratamentul hipertiroidismului subclinic (suprimarea izolata de TSH cu niveluri normale de hormoni tiroidieni liberi) ar trebui să fie individualizat. Tratamentul este controversat din cauza lipsei de studii clinice controlate în ceea ce priveşte beneficiile, în ciuda unui risc crescut de complicaţii, cum ar fi pierderea de masă osoasă sau disritmii de la suprimarea TSH prelungita. Pacienţilor trebuie să li se efectueze o analiză atentă a riscurilor şi beneficiilor posibile ale tratamentului, de către un endocrinolog.

Valorile si preferintele pacientului

Acestea sunt o parte importantă a oricărei decizii terapeutice. Pacienţii care opteaza pentru terapia I-131 ar evita cel mai probabil aspectele legate de chirurgie, cum ar fi anestezia sau spitalizarea, sau posibilele complicaţii ale acestora. Alegerea acestor interventii chirurgicale poate fi preferata pentru evitarea de radioactivitate; dorinta de a controla foarte rapid  hipertiroidismul, sau au o preocupare mai mică cu privire la riscurile chirurgiei.